| = un text curat | silviu viorel păcală [16.Feb.08 13:57] |
| Cu unelte firești reușești să fii convungător și familiar. Viața așa cum ne-a fost dată pare să spună poetul, curge când incoloră când majeustoasă. | |
| + firimituri | florin caragiu [16.Feb.08 14:30] |
| Îmi pare reușit felul în care curge acest text. Desenul detaliilor, imaginile speciale, ușor halucinante, in degradeu, care desenează diagrama stărilor psihologice și surprind prin ineditul asocierilor, reușesc să ipostazieze și să transmită imboldul stării de moment cu vertijul, tremurul și oscilațiile, închiderile și deschiderile ei, tăieturile și înșurubările virtualului pe real și viceversa, găzduirile, preumblările și degustările, fărâmițările și destrămările, chircirile și tăieturile, incertitudinile, înmormântările și resuscitările ei. Pe pânza rememorării fantomaticul face să transpară estetic straturile acestor incursiuni cu o tristețe subîntinsă de un admirabil elan al dăruirii: "în firimituri să te dau de pomană păsărilor care pleacă". cu plăcerea lecturii, Florin. | |
| = tragic | mihail policarp [16.Feb.08 21:52] |
| tragic;am plans;faza cu batrana este de groaza;adica din filmele de groaza; imi apuc degetele picioarelor(stai sa ma uit pe text)ca o liturghie cu dinti?????inca ma gandesc la ce ai vrut sa spui | |
| = vasile | mihail policarp [17.Feb.08 03:26] |
| daca este adevarat ca nu stii unde este ingropata mama ta si nu este o metafora sau mai stiu eu ce,retrag tot ce am spus si iti cer mii de scuze | |
| = . | Vasile Munteanu [17.Feb.08 00:23] |
| Mădălin: mulțumesc pentru lectură și pentru semn (fie el și offtopic). Silviu: uneori, cerul pare mai înalt privit în mizerii; fie și în mizeria care unora le iese pe gură; mulțumesc pentru prezență. Florin: când o mare nerealizare ne secătuiește, ne dăm seama că viața e un "summum" de mici împliniri; da, firimiturile sunt realitate; pâinea deseori e un vis. Angelo, Mihail...: iertați-mă că vă răspund "la comun", dar (pseudo)analiza voastră comparată am găsit-o foarte similară; unul pomenește de formația Compact, celălalt de filmele de groază; decât să vă bateți capul despre ce anume am scris, eu zic ca, în prealabil, să depășiți acest nivel; sau, în cazul în care nivelul scăzut al textului nu poate deranja cu prăjina nasul fin al domniilor voastre, de ce nu vă relaxați în altă parte? o fonotecă, o cinematecă? a, am înțeles, dacă tot ați dat banii pe un pc și pe un abonament de net, e păcat să nu faceți pe deștepții; sincer, poate vă vede cineva ieșind dintr-o astfel de sală; realitatea e "mai inteligentă" ca virtualul; audiție/vizionare plăcută. | |
| = Domnule Munteanu | Cristi Iordache [17.Feb.08 10:45] |
| Cum spuneam și-n altă parte, nu mă pot abține să nu las un semn de apreciere. M-a impresionat poemul tot și, mai mult de-atât, in ultima treime am descoperit două versuri inegalabile; "eu toate paginile scrise le-am mâncat în serile când nu aveam pâine/ de aceea poate foșneau copacii când m-am născut". Cu stimă, Cris. | |
| = uite | mihail policarp [17.Feb.08 11:38] |
| eu doar am vrut sa spun ca inceputul poeziei tale,pe strada urmaresc o batrana....suna intr-un fel nepotrivit;mai ales ca adaugi ca are o plasa de paine si macrou congelat;observarea acestor amanunte si redarea lor,mie imi creaza,in mintea mea putina si bolnava,perspectiva talhariei;sau mai rau;si nu cred ca ma poate contrazice nici un om de bun simt;poate ca am fost prea ironic;da;asta poti sa-mi reprosezi;dar avand in vedere ca mi-am cerut scuze ulterior,cred ca nu se mai pune;iar in ceea ce priveste relaxatul in alta parte,asa voi face | |
| = * | George Pașa [17.Feb.08 13:48] |
| Deși în structura "de suprafață" textul pare a pune accentul pe narativitate, totuși, în cea "de adâncime", este sesizabil un lirism de substanță. De asemenea, lectura prin vocea interioară mi-a revelat o succesiune/împletire de stări. Între realitate și fictiv se așază un poet trist, care își expiază prin scris tribulațiile. Sublim versul final. | |
| = o lectura eveniment | Alena Haiduc [17.Feb.08 15:29] |
| rar mi s-a intimplat sa citesc o poezie atit de buna!! buna din toate punctele de vedere: idee, mesaj, ritm, tensiune, profunzime, metafora, simboluri, titlu (ca sa enumar doar citeva dintre elementele importante pentru lectura mea) e perfecta | |
| = . | alin vesteș [17.Feb.08 19:50] |
| mihail, omule, sunt intr-adevar imagini din astea care enerveaza si in acelasi timp nu iti dau pace, cum ar fi liturghia cu dinti. linistete-te, mi s-a intamplat la fel adineaori, numai ca eu am avut norocul sa ghicesc sa ghicesc cel putin doua dintre straturile de interpretare posibile, pe care m-am gandit sa ti le impartasesc. liturghie pentru ca poezia este pe de o parte despre mila si pentru ca personajul are o anumita maretie, cum au ritualurile de tipul asta de regula. si pentru ca de mai multe ori in text apare imaginea incovoierii. ceea ce ne aduce la problema insfacarii degetelor de la picioare cu dintii: inchipuieste-ti o orga-capcana pe care se dezlantuie 10 organisti pantecosi precum bach, cumva stand pe spinare in timp ce orga incearca sa ii inghita de undeva de sus. vasile, nu vreau sa fiu arogant dar daca textul asta se refera la o experienta de viata care conteaza pt. tine, ceea ce e posibil, nu o fictionaliza atat de putin credibil. urmaritul batranicii-substitut de mama ar mai fi cum ar fi dar dubiul, cu rol de sarcasm amar probabil, ca trecatorii ar putea sari sa o apere, dezobisnuiti cum sunt cu gesturile de caritate.... | |
| = . | Vasile Munteanu [17.Feb.08 20:49] |
| Cristi: nu știu unde în altă parte ai mai spus, personal nu știu la ce anume faci referire; cât despre versurile remarcate de tine, ele nu sunt inegalabile, pentru că se pot număra/măsura, deci pot fi egalate, întrecute cu mult; mulțumesc pentru lectură și pentru semn. Mihail: argumentarea ta nu se susține; de ce? simplu, observația ta că "a urmări o bătrână" te duce, pe tine, cititorul, cu gândul la "tâlhărie", după cum puteai să observi, este inclusă în text: "trecătorii probabil ar sări să mă bată crezând că sunt/unul care tâlhărește neputincioși"; e ca în bancul acela cu sexul oral: important e de care parte a lui te afli...; că te vei delecta în altă parte, sincer, te invidiez, eu nici măcar nu mă pot evita (pe mine, mă, m). George: mulțumesc. Alena: printre altele, am încercat (fără pretenția că am reușit) să gândesc textul ca pe un "briceag", adică se poată închide între titlu și versul final: "nu știu de ce acesta este un poem de familie/[...]/poate pentru că toată viața am însoțit c-un ceai în suflet o fantomă"; mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte. Alin: plasarea asta a ta (explicită și, prin urmare, oarecum indolentă) între: "Mihail, omule" vs "nu o ficționaliza atât de puțin credibil" mă scutește de pretenția oricărui dialog; atât numai, poate că ar fi bine ca, înainte să intri în casa cuiva, să-ți lași pantofii ăștia de administrator de bloc la ușă; textul e text (dacă e) - puțin îmi pasă că cineva (de exemplu, tu) sau altcineva (de exemplu, Mihail) sau oricine poate presupune că ce scriu eu este ficțiune sau realitate; pentru cea dintâi categorie există SF-ul, pentru cea de-a doua categorie există Media. "Zilele bolesc pe-aici ca anii,/anii - zilieri trecuti prin ferma./Va uitarati cu binoclu-n sperma/cum vislesc stramosii mei, tiganii." (M. Dinescu) | |
| = sensibilitate | emilia nichifor [18.Feb.08 07:21] |
| Poezia mi-a placut dar eu am sesizat un mic dezacord intre sensibilitatea poetului si modul sau de a aduce la lumina trairile interioare.As vrea sa mai citesc si altceva de acest autor. | |
| = cu administratorul si versurile alea insa esti direct taran | alin vesteș [18.Feb.08 00:03] |
| intr-un sens mai larg, de care sunt sigur ca esti constient, literatura e fictiune de la un capat la altul - si aici referintele abunda. atata doar ca mai mult sau mai putin credibila, inclusiv pentru autor in momomentul scrierii, care poate cauta efectul de realitate sau altele mai facile, pe care le obtii tu aici. in detrimentul primului. in rest nu e treaba mea. pt. "omule" ar fi putut eventual sa se supere mihail policarp, a carui reactie netrucata si justa, cum mi s-a parut mie, mi s-a parut simpatica "inca ma gandesc ce ai vrut sa spui" | |
| = recunosc | Vasile Munteanu [18.Feb.08 00:27] |
| "Sunt ultimul poet cu satu-n glas" (Esenin) mai bine țăran, decât mitocan; mai sper că într-o zi vei înțelege. cât despre presupusa teorie estetică de mai sus... vorba lui Moromete, "e un punt de vedere"; dar asta nu înseamnă că e singurul; chiar dacă unii așa tind să creadă. | |
| = nu chiar la urma | Leonard Ancuta [18.Feb.08 18:11] |
| vin si eu sa zic ca mi-a placut, in special pentru imaginea cu becul furat si pus pe hol, asteptarea cu sticla trecerea ei pe aceasta strada asfel construita. f ingenios cum ai transfigurat aici peisajul care-i poarta numele... finalul este de asemenea reusit, chestia cu ceaiul si fantoma e chiar buna, imi si inchipului cum ti-ai preparat dragostea la temperatura ceaiului incercand sa incalzesti ceva mai degraba intuibil decat palpabil. | |
| = scuze | Alena Haiduc [19.Feb.08 07:03] |
| m-am indragostit de poezia asta asa de mult incit nici nu stiu cum sa fac sa o trimit mai multora dintre prietenii mei sint o fana! da | |
| = . | Vasile Munteanu [19.Feb.08 07:08] |
| Leonard, bătrâne, "urma" cuvântului e întotdeauna o privire de ansamblu asupra turmei; onorat. | |