| = maiestuoasă reprezentație | silviu viorel păcală [16.Feb.08 14:03] |
| Deși toate sfaturile ne îndeamnă spre o viață cumpătată, poemul tău ne dă imbolduri să ne radicalizăm . | |
| = părere | Ecaterina Bargan [16.Feb.08 16:20] |
| 1. Testarea personalitații cu un singur rezultat pentru toți - golul. 2. Fixarea arcului în mod vag la răscrucea absurdului(mai tîrziu concretizate și circumstanțele). 3. Ceva similar punctului (1), doar că într-o altă dimensiune, variantă finală. Disperarea. 4. Mi se pare că lipsește un "în care" după "muchie de gînd". 5. Înscrie suspansul de pînă la acțiune. Implicit și melodicitatea, și presurarea a stelelor în forme pămîntești, și ecourile ce ating personajul de pe sîrmă. 6. Spre amuzamentul publicului, imprevizibilul ar putea aduce surprize. niciodată cele așteptate. Aici e cheia textului. 7. 8. Raportare la primele subpuncte ce se concretizează, prind contur, lucrează decorul și acțiunea. 9. 10. Melodia continuă, titirezul se învîrte, dar mare tupsy-turvy face ironia sorții. 11. Aici e partea în egală măsură și amuzantă și tristă. Nu prea am avut ocazia să citesc texte umoristice structurate într-un asemenea limbaj. Starea de rîs este nuanțată de la prima lectură (fragment 1, 3, 6, 11). Celelalte fragmente, deși strîns legate între ele, cheamă la recitire, rezonare pentru a le percepe și sunt cel puțin ironice. Cam în jurul imprevizibilului. Se observă că e lucrat în paralel. Concentrat și complex textul, ca de obicei. | |
| = mie | mihail policarp [17.Feb.08 10:13] |
| mie nu mi se pare nimic umoristic in textul acesta;cel mult,umoristica aceasta este un pretext pentru un poem serios;dar poate sunt eu nebun;mi-a placut;ma duc sa citesc si alte texte de george pasa | |
| = Răspunsuri | George Pașa [17.Feb.08 10:47] |
| Silviu-Viorel, n-aș spune că e radicalizare, dimpotrivă, e o persiflare a "curentului" care ne aduce uneori dureri de fălci! Dacă ai citit ce mai scriu, știi că eu mai păstrez ceva din cumpătarea, echilibrul și armonia clasică! Sau, ca să fiu în acord cu tine, Sunt radical numai prin atitudinea contestatară și limbaj, fără a fi un conservator și a mă opune progresului, deoarece, vorba lui Iona din piesa lui Sorescu: "Progresul e progres..." Ecaterina, e un altfel de umor, în care, așa cum ai sesizat, există și reversul său, tristețea. Nu lipsesc ironia, satira, bășcălia. Ai realizat, ca de obicei, o analiză complexă, fără a epuiza sensurile, dând și altora posibilitatea să găsească propria viziune. Până la urmă, nu numai umorul e prezent, poate proporția lui e redusă. În ceea ce privește observația ta, nu era nicio greșeală, dar, pentru dezambiguizare, am înlocuit "pe o muchie" cu "într-o muchie". Foarte frumos comentariul tău! Mihai, ai oarecum dreptate, numai dintr-un unghi textul e umoristic. de fapt, e prima "ars buleftrica" pe care o încadrez la "texte umoristice". Și în cazul acesteia am ezitat. Vă mulțumesc tuturor pentru comentariile voastre! Cu respect, Pașa | |
| = și ochii mei prin aer... | ioana matei [17.Feb.08 12:59] |
| vad aici poetul (acrobatul) definind actul creatiei...cu tristete pentru "finitudinea"/efemerul ei)... pana la marginea tainei... aerul (plasa invizibila), mediu separator ce limiteaza legatura intre creatie (creator) si receptacol... in "indecent într-o muchie de gând și-a înfipt acul său un bondar confundând-o cu-o floare" pare sa se afle impulsul initial, tentatia scrierii/saltului in gol, momentul inefabil al inceputului actului creator...arcul electric trimite la un aspect limitat al procesului creatiei...mediul in care el se produce este aerul (de fapt aerul apare ca un liant al manifestarii acestui poem, pana la un *punct*...) "curent de la ușa deschisă" ma duce cu gandul la aparitia unor legaturi aproape intamplatoare, oarecum de suprafata (intre creator si receptacol) departe de esenta actului creator, care doar se opune vidului...tobosarul este un *instrument* de legatura "intre o muzichie dintr-o ploaie de stele" si "urechile pleoștite ale paiațelor"...incantatoarea masurarea clipei prin domnul titirez!...in final "muzichia instrumentelor de vid se-aude în sala dintr-odată înmărmurită"... textul este foarte dens si incarcat de sensuri...mi-a placut mult...poate era mai buna incadrarea la texte filosofice...sau poate chiar si incadrarea vrea sa completeze in acelasi ton cu textul, mesajul lui...imi inchei comentariul asa :iata cum saltul in gol produce inaltare... | |
| = Ioana, | George Pașa [17.Feb.08 17:16] |
| Uite că atunci când ești în formă poți realiza comentarii sclipitoare. Cred totuși că în loc de "receptacol" ai vrut să spui "receptor". Ideile tale sunt plauzibile. Despre încadrarea la "texte filosofoce" nu se pune problema. Eu nu am pretenția de a filosofa în versuri, chiar dacă mesajul poate conține involuntar sau nu și filosofie lirică. Umorul e prezent în primul rând în structura de suprafață, dar tu ai insistat pe aceea "de adâncime". Poate de aceea ai ajuns la acea concluzie. Mulțumesc pentru interesul constant! | |
| = George... | ioana matei [17.Feb.08 21:04] |
| da ai dreptate, corect este receptor...(zambet): poate la inceput receptacul...pentru bondar...(acum glumesc, sper sa nu fie cu suparare!)... | |