| = voi doi | cezara răducu [11.Feb.08 19:57] |
| îmi sunteți dragi amândoi. dar poemul vostru....e ca goarna îngerului care te trezește dimineața să-l citești, ca pe o rugăciune. mai mult nu spun, să nu stric dansul. cu sinceritate, | |
| = salut | Cristina Sirion [11.Feb.08 21:57] |
| rezultatul muncii de team, a iesit ceva remarcabil. Frumoasa imaginea din "orice secundă ia forma unei cireșe atât de coaptă încât sângele se întoarce în vene speriat", m-as fi intrebat de ce era sangele speriat, dar nu vreau sa bagatelizez, raman la impresia de imagine frumoasa. Foarte frumoase si "ne târâm unul în altul lăsând în urmă o coadă de cometă", "cine a fost prada, cine vânătorul, vom afla la răsăritul soarelui numai atunci vom putea număra rănile", de fapt ma tem ca as putea cita tot poemul, deci ma opresc aici. | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [12.Feb.08 07:35] |
| cezara, un dans/ o cadere/ un poem/ o intrebare inca nepusa/o fotografie care nu stii daca invita sau respinge/ iata ce era pe masa de scris,asa ca nu stim cine e prada cine vanatorul. cristina, cireasa nu e pusa intamplator in text, are un rol bine determinat, e atat de frumoasa si coapata si rosie, incat cum ziceam sangele se sperie. va multumesc si va mai astept mcm | |