| = Policromie aparte a liricului | razvan rachieriu [07.Feb.08 13:54] |
| Este o poezie cu nuanțe filozofice ce dau o policromie aparte liricului. Secțiunea finală mi-a plăcut cel mai mult. Speranțele deschid orizonturi luminoase în care strălucesc stelele viselor, aglutinează “lumina de suflet” și “sufletul de trup”. | |
| = Ecaterina Bargan | radun gabor [07.Feb.08 15:05] |
| Textul ma duce cu gandul la meditatie, poezie bine sincronizata si foarte nuantata, poemul are un contur metaforic ce nu forteaza ritmul constructiv dintre versuri, se creaza astfel o derulare de idei si forme stilistice desavarsite. sperantele sunt expresive si puternice in ultimile versuri, incat ele devin liantul care face legatura ,,luminii'', deschizind astfel portile; iubirii din suflete. sufletul si trupul, un nod gordian ,nascut din propria lumina..frumos... Mi-a placut poemul.. mcm. Cu multa sinceritate, Radun. | |
| = mie | Leonard Ancuta [07.Feb.08 17:16] |
| mi se pare un poem al imposibilitatilor. un fel de exprimare a neputiintei trancederii catre un dincolo mai bun. un act de ratare al iesirii in exterior de unde necesitatea intoarcerii in sine. un fel de spirala catre punctul final din noi, sugerata si de intunericul incolacit serpeste. | |
| = * | George Pașa [07.Feb.08 19:14] |
| Sintagmele "liniștea regăsită în adâncuri", "așternuturile gândurilor" îmi par a fi clișee, dar nu-i mare bai. Nu prea poți schimba ceva, fără să denaturezi conținutul. Mi se întâmăplă și mie nu de puține ori când recurg la prea mulți tropi. Contrxtul oferă totuși o altă lectură/ interpretare. De aceea nu ține cont de observația mea, poate în viitor. Ultima strofă e, în schimb, frumoasă și inedită, ușor polemică, chiar dacă prea sentențioasă. | |
| = mulțumesc | Ecaterina Bargan [08.Feb.08 17:22] |
| Răzvan, da, este și policromia liricului. dintr-o anume perspectivă speranțele luminează însă nu e real a te baza doar pe ele. îmi pare bine să te regăsesc. mulțam. Radun, ce surpriză. "forme stilistice desăvîrșite" e mult spus. meditativ, da. speranța liant suprapus luminii este. văd că ai atins și iubirea printre rînduri, energia interioară. mulțumesc. Leonard, bine remarcat imposibilitate și neputința unui moment. de aici și traseul interior-exterior-interior. întunericul favorizează liniștea. mulțumesc. George, după cum ai remarcat foarte bine și tu, subiectul este tratat ca întreg. cînd fluxul poetic modelează e greu controla nivelul clișeicului deși corectura la rece e posibilă. într-o bună zi voi reveni. mulțumesc. | |