| = Dume. | Liviu-Ioan Muresan [01.Feb.08 09:34] |
| Corect"mâinile mamei deschid fereastra" Poem placut, primavaratec, atit afara cit si iin suflet. Doar sufletul e neputincios fata de firmiturile cazute de la gura pacatului. | |
| = poem verde | Tamara Zub [01.Feb.08 13:05] |
| Poemul pare scris dintr-o respirație, trecută prin zăpezi, ajunsă la momentul de înnoire a luminii. Uneori e glisare pe scriitură, dar avem și concentrare, finețe, viteză verbală. Evidențiez: slăvind cerul prin mine verdele ridicat din pământ așează primul semn rădăcinile se întind peste umbre O zi cât mai frumoasă! tama | |
| = in rama | Adriana Lisandru [01.Feb.08 18:41] |
| finalul - asemeni unei stampe bune de pus in rama, pe zidul de la rasarit. | |
| = limpede | Mircea Cristian Pușcașu [02.Feb.08 04:53] |
| Dansezi frumos doar cand ai sufletul usor. Sa citeasca toti oamnenii sa aiba inima proaspata : "ascultă respirația ierbii din toate trupurile înrudite cu viața" "se aude un cor de cuvinte slăvind cerul prin mine" "păcatul mestecă minciuni pe liniștea din suflet mâinile mamei deschid fereastra obrazul pătat de cer sărută un copil " | |
| = re>Tamara Zub,liviu-ioan Mureșan, Adriana Lisandru, Mircea Cristian Pușcașu | Teodor Dume [02.Feb.08 10:29] |
| Tamara Zub, da, "poem verde scris dintr-o respirație",calmă, gingașă și curată, asemeni sufletului d-voastră.Trecerile și comentariile lăsate în pagina mea îmi aduc bucurie și împlinire sufletească.Mulțumesc mult pentru răbdare. vă mai aștept cu sinceritate, teo Liviu-Ioan Mureșan, mulțumesc pentru trecere și punctare.am vrut pornirea în zi cu o adiere curată a respirației din noi. te mai aștept, cu prietenie, teo Adriana Lisandra, intuiesc ce ați vrut să spuneți cu "zidul de la răsărit" Sigur de la răsărit începe începutul și l-am vrut curat mă bucur că ați reținut finalul: obrazul pătat de cer/ sărută un copil cu bucurie vă mai aștept în pagina mea, teodor dume Mircea Cristian Pușcașu, o vizită plăcută dar neașteptată în pagina mea.Mă bucur sincer că ați avut răbdarea de-a poposi și să "respirați" din poemul meu aceea liniște camă și caldă de care ne bucurăm rareori.Vă invit cu plăcere deosebită în pagia mea, adică la masa frumosului să stăm de vorbă prin cuvinte... și nu pot să închei decât cu îndemnul final făcut de d-voasatră tuturor cititorilor "Să citească toți oamenii să aibă inima proaspătă" mulțumiri și respect, teodor dume, Tuturor mulțumiri! același teodor dume, | |
| = "obrazul pătat de cer" | Doru Emanuel Iconar [02.Feb.08 11:51] |
| „cerul atent deschide culoarea” sunt versurile care, din nu știu ce motiv, au avut un impact deosebit asupra mea. Întreaga poezie îmi pare altfel decât cele citite de mine până acum, degajă un calm, căldura, un bine care mă atrage. Cu prietenie Doruleț | |
| = doru emanuel iconar, răspuns | Teodor Dume [02.Feb.08 20:56] |
| ai multă dreptate, doruleț. poemul degajă căldură, calm. de fapt e o invitație la respirare liberă așa cum poate ai remarcat în commul domnului Mircea Cristian Pușcașu "să citească toți oamenii să aibă inima proaspătă" Da, trewbuie să revenim la normalitate,nu? De ce atâta sânge, durere și urlete în poezie? Poezia nu poate fi altceva decât calmantul ideal pentru inimă și suflet.La toate astea m-am gândit atunci când am scris poezia și este scrisă dintr-o răsuflare așa cum bine remarca doamna Tamara Zub. Deci poezia este o izbucnire a sufletului și nu trebuie "lucrată", "aranjată" dar să revenim... mulțumesc pentru apreciere și consider că dacă poemul meu a reușit să-i miște sufletul unui adolescent de vârsta ta, mă bucur. te mai aștept, prietene cu drag, teo | |
| = entitate supra și intraumană | Plopeanu Petrache [03.Feb.08 20:20] |
| Teodor, imediat am văzut: -pântecul zilei și pe tine în el dimineață ...tu dimineață treci primul printre oameni -cerul ...culoarea ...zborul ...rădăcinile ...corul -păcatul ...minciunile -mâinile mamei ...sunt cele care moșesc totul și lasă păcatul să scadă dincolo de orice urmă de păcătuire Acum: grafic văd cum cerul cuprinde în el ziua pântec, în care tu dimineață treci printre oameni, depărtat de păcate prin acțiunea alchimică a dragostei mamei. Cerul este un trup care are un pântec, care are o dimineață creatoare atunci când este printre oameni.Numai atunci! Văd într-o antropomorfizare frumoasă cum unești tot ce există acum, vizibil și cele legate de ele, invizibile, într-o entitate a elementelor naturii, umanului și supraumanului, tu însuți dându-ți sensuri creatoare. Te creezi în primul rând pe tine Îmi place ceea ce există aici și îmi place că ești de fiecare dată altceva Felicitări Cu multă prietenie PP | |
| = Plopeanu Petrache, încântat de trecere și analiză... | Teodor Dume [03.Feb.08 20:50] |
| domnule plopeanu, analiza ta pe text făcută cu multă migală îmi certifică trăirile, chiar interiorizate.Le-ai enumerat printr-un abecedar al stărilor palpabile doar de către cei cu sufletul curat, nepătat, nebrutalizat de cuvinte tehnice, fapt ce mă bucură. Sunt încântat de felul în care știi să apreciezi cuvântul rostit și să asculți bătăile lui. Mulțumesc mult și sper că îți vei face timp să mai treci prin pagina mea Cu sinceritate și prietenie, teodor dume, | |