| = black mood and my lecture | Ela Victoria Luca [29.Jan.08 13:49] |
| neagră atmosferă dar și ceva umor la fel de negru, până la urmă nu te îngreunează, ca cititor, nimic fiindcă tu, ca autor, reușești tehnic să patinezi prin nuanțe de black în așa fel încât reprezentării (poetice) să nu i se atașeze afecte prea de... mourning. ce mi s-a părut interesant, dincolo de ritmul/melosul aproape de recviem, este că această poezie se poate citi si de la ultimul vers spre primul, fără să i se piardă sensul sau coerența. nu știu/nu cred că aceasta a fost intenția autorului, cert e că așa s-a desfășurat poezia în el, ca un fel de "șarpe care-și mușcă coada". dar la primul (sau citită invers: la ultimul) vers nu îmi plăcu mie "visului visat". Ela | |
| = atmosferă bacoviană | Todireanu Ana-Maria [29.Jan.08 15:51] |
| e puțin cam ciudat textul ... chiar și pentru mine dar îmi place ... chiar dacă degajă o atmosferă sumbră în fond doar atunci când ne simțim singuri și triști simțim nevoia să scriem , cel puțin mie așa mi se întâmplă ... textul e chiar frumos și mi+ar plăcea să îți mai citesc din poezii... | |
| = semn | marian vasile [29.Jan.08 16:30] |
| cred ca stalky nu-l va suporta niciodata pe eric. sunt curios sa vad care va fi rezultatul iernii. poate verde va fi. sau care va fi rezultatul accidentului. poate Forma va fi. | |
| = am retinut | Cristina Sirion [30.Jan.08 05:01] |
| "nu sunt nici eu mai bun ca alții sau atât de puțin încât nu pot spune mortul din mine a fost uriaș degeaba îi îmbrăcați hainele inutil să-i încercați încălțările poate mai înalt decât un pui de lăcustă deși n-am sărit niciodată pe umerii avioanelor în inima căruia oamenii trăiau ca un zvon ca un recviem cu frică de fulger de aceea port în buzunarul de la piept o solniță după ce ating oameni mă frec cu sare sub unghii e semn de iarnă sau accident" Partea asta mi-a picat pe suflet, e perfecta. Poezie inteligenta careia parca ai vrea sa-i zambesti complice. | |
| = . | Vasile Munteanu [30.Jan.08 07:10] |
| "visul pe care îl visezi singur e doar vis; visul visat cu alții e realitate". vă mulțumesc. | |
| = . | Ela Victoria Luca [30.Jan.08 11:18] |
| Ted, știu, doar că eu am fost mereu mofturoasă oriunde am citit: joc jucat, lucru lucrat, film filmat, vis visat etc. | |
| = Marimea mortului e d.p. cu dimensiunea vietii | razvan rachieriu [30.Jan.08 12:58] |
| Ești “chirurgul” viselor bolnave ale celorlalți, le operezi și grefezi pe ele propriile tale vise. E bine să tolerăm copilul din noi, însă să fim atenți ca el să nu răbufnească la suprafață, iar noi să fim închiși în interior. Mărimea mortului din noi este d.p. cu dimensiunea vieții noastre. La final, gustul sării este asociat cu gustul iernii și cu miresmele funerare ale unui accident. O poezie convingătoare ! | |
| = sarea | holobaca gheorghe [31.Jan.08 00:24] |
| Chestia cu sarea o știu de la bunica. Când s-a judecat tata pentru o bucată de pământ cu vecinul, înainte de-a merge la tribunal i-a spus. - Umple-ți buzunarele cu sare, și precis judecătorul va fi de partea ta. Bunica a avut dreptate: tata a câștigat procesul. | |
| = . | Vasile Munteanu [31.Jan.08 02:38] |
| mulțumesc, Răzvan, pentru lectură și pentru cuvinte. Gheorghe: eu nu mă pot lăuda cu asta, nu mi-am cunoscut bunicii; drept pentru care știu povestea de la un vițel; înainte să ajungă bou, a lins sare toată iarna...; eu cred că tatăl tău a câștigat procesul pentru că avea dreptatea de partea sa, dar, vezi tu, probabil că sarea din buzunare îl făcea să se simtă un om cu greutate; așa se nasc fiii și nepoții cu simț critic; te mai aștept, iernile nu s-au terminat; încă. | |
| = sarea 2 | holobaca gheorghe [04.Feb.08 00:05] |
| Vasile: dacă ai avut intenția de a mă jigni, fii sigur că ai reuțit. În ce mă privește, apreciez "ghicitul în unghii" și n-am făcut decât, în felul meu, să atrag atenția asupra antropopatismului sării pe care l-ai surprins (incoștient?!)în finalul poemului (chestia cu solnița pe care o porți în buzunarul de la piept. Mă pricep și eu la cuvinte care rănesc, dar nu se face... | |
| = "sarea-n bucate" | Vasile Munteanu [04.Feb.08 01:20] |
| Gheorghe: eu, când am intenția să jignesc, spun lucrurilor pe nume, nu mă ascund în spatele cuvintelor; în plus, ia versul "mă frec cu sare sub unghii" ca atare - adică: pe mine, "mă", m; pornind de la aceste premise, te las pe tine să tragi concluzia potrivită. altminteri, da, ai intuit (dedus?) bine, sunt un inconștient; dar unul cu sare pe coadă. mulțumesc de revenire; în definitiv, nevoia de a reciti textul sau de a vedea dacă ai primit un răspuns înseamnă ceva. | |
| = sarea ca sare | holobaca gheorghe [04.Feb.08 19:24] |
| La urma urmei mie mi-a plăcut poemul de cum l-am citit. Faptul că mi-a declanșat o trăire personală, era mărturia unei recepții afectiv-participative, dar vezi tu, simplitatea mesajului e pe cale să devină suspectă.Pentru a fi cu adevărat creditat, trebuie să fii ori encomiast, ori, în loc să decriptezi rațional limbajul artistic, să te apuci să încifrezi și mai mult niște metafore și așa obscurizate voit. În final, uite, conced, sarea-i sistemul osos al sinelui fizic și argintul din frunzele de salcâm. Nu arde, nu putrezește și nici nu poate fi digerată de corbi. | |