| = impresii | Cristina Sirion [28.Jan.08 23:42] |
| Mi-a placut mult, pana la "niciun dusman" e absolut surprinzatoare. In partea din mijloc a devenit putin prea explicita, dar inca - mi-a placut. Partea cu marta cred ca se putea rezuma la "marta nu știe să se agațe de mine/ uneori prin zăpada dimineții, mi se pare că e doar o depărtare", in sensul ca mesajul se putea condensa aici. Incheierea e iarasi surprinzatoare; o poezie care in ansamblu mi-a facut multa placere sa o citesc. | |
| = * | Dana Banu [29.Jan.08 08:04] |
| decupaje îmblânzite, chiar mă surprind rotunjumile din poezia asta a ta, știi, îmi construisem(tot citindu-te) o părere fixă despre scrisul tău, descopăr însă(cu o oarecare enervantă iritare ce vine ca un rezultat firesc al prejudecăților mele)aici un teritoriu dens și deloc îndepărtător imaginea din final e cuceritoare prin picturalitatea suavă un amalgam atrăgător de expresivitate, forță și(hai că o spun deși poate sună ciudat oarecum)sensibil neexcedentar salut | |
| = păzitorul dan și vrejul de cuvinte | Ela Victoria Luca [29.Jan.08 09:48] |
| în poezia aceasta ești paznic, grădina largă a discursului invită cititorul la poveste, atmosfera desprinsă de banal, caută un miraj, caută zone de prindere interioare, câteva lucruri reale/imaginare/fantasmate/mitice de care să te poți agăța (măcar cu ochii) atunci când golurile din viață te absorb sau când golurile din propria narativitate nu țin mai mult decât un "film de scurt metraj". marta nu face decât să redea personajul din autor, în care autorul se regăsește mai ales atunci când nu-l mai rod "viermii": remușcările, patima, regretul, conștiința, mânia, fricile și așa mai departe. senzația că ai compus poezia aceasta în tine și ai lăsat-o să se desfășoare dublu-spiralat, ai atenuat "șocurile", ai lăsat deoparte contrastele tari, cuvintele-bumerang, pur și simplu ai păstrat "imperiul magic al domnului mihuț" să desprindă adultul de copil. (martei cred i-ar plăcea magazinul magic de jucării din filmul mai sus parafrazat) nu oricine are talent de povestaș magic. Ela | |
| = vraja cuvintelor | eugen pohontu [29.Jan.08 13:55] |
| ca de obicei excelent, trebuie sa-ti multumim! "ochii nu imbatranesc, un tremur ii duce intrun colt ca un paianjen din care simtim ca facem parte", din care zbaterile noastre devin inutile si tremurul ochilor desuet | |
| = părere | Ecaterina Bargan [29.Jan.08 20:05] |
| ce am remarcat aici este felul în care știi a stinge artificiile și a aduce în lumină adevărul mat. factura personală facilitează pătrunderea în atmosfera poemului. îmi place în început cum acțiunile alternează dinspre un personaj spre altul ("întind vasul mare și tu iei, rupi frunzele"). simbioza este or un fel de stratopauză, o verigă intremediară în drumul parcurs pînă a ajunge la fruct, sau chiar un rezultat al saturației anterioare, raportate la sine. de asemenea mi-a plăcut cum ai prins impulsul fricii din cățăratul pe trunchi, ura reprimată în hainele martei plus că finalul vibrează sensibil. | |