| = turla bisericii de pe umărul drept s-a stricat | Alberto M. Popesco [24.Jan.08 19:39] |
| carmen, imaginea hlamidei care aluneca in somn, a turlei de pe umarul drept + a sinuciderii sunt super. strofa a 3a mi se pare cea mai consistenta din poem. clepsidra cu lichidul amniotic poate duce cititorul cu ideea la renasteri multiple (spirituale) deosebit de amical | |
| = Carmen-Manuela Macelaru, frontul întrebărilor fără răspuns | Teodor Dume [24.Jan.08 20:15] |
| plăcut poem, construit atent și imaginile aduc stările sub ochii cititorului ca pe un abur din care inhalează tăcut și interesat... "nu mai aud cum bate în mine /nici noaptea nici ziua (...)pe masa de scris se opresc fulgere(...)cioburile s-au înfipt în paginile albe" și un final frumos "mai bine m-aș arunca de pe coastă/sinucigaș în tine" Poemul e plăcut în întreaga lui desfășurare și încântă Cu sinceritate, Teodor Dume, | |
| = poem... | ioana matei [24.Jan.08 23:08] |
| trist si profund...despre risipire...iar imaginea completeaza foarte inspirat...frumuseti acoperite, cu un inceput de dezvelire... | |
| = Ceva, ceva, ar fi ! | Nicolae Diaconescu [24.Jan.08 22:37] |
| Enunțuri melodramatice fără legătură între ele, nu creează o stare. La prima lectură nu a rămas nimic. Am insistat și impresia este de prețiozitate și lipsă de sinceritate. Ceva totuși e adevărat! Imaginea postată.., parafrazând, E-atât de liniște c-aud, Cum razele de lună lovesc stânca, sau dacă nu e lună, razele de soare. | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [25.Jan.08 11:17] |
| albert, ai sesizat bine clepsidra cu licidul amniotic, poti resora si in nisip daca vrei. theodor,nici noapte nici ziua nu mai bat in mine e ca si cand timpul ar incerca sa se opreasca. ioana,femeia cu hlamida e trista dar nu f mult, dezvaluirea a inceput. nicolae,enunturile au legataura intre ele, dar probabil dataaa viitoare putina atentie in plus iti va deschide fereasta spre poemul meu. imaginea atasata pune accent pe hlamida ci nu pe razele soarelui, dupa cum vezi e chiar innorat. multumesc de trecere mcm | |
| = infinitul reluat... | Plopeanu Petrache [25.Jan.08 13:45] |
| Realitatea inabusa lumina si intunericul din tine.Protectia sacra nu mai functioneaza, este o defectiune care, paradoxal, ajuta la acoperirea paginilor albe cu cioburile felinarelor pe care le-ai aprins pentru a suplini lipsa luminii, intunericul este mai usor de realizat. Foile de hartie traiesc, sangereaza, se lupta - este un adevarat camp de batalie pe ele. Hlamida si el te dezvelesc, inima ta susura timpul intr-un ciclu al reluarilor infinite ale vietii. Si el are luminile stinse, tu mai poti sa le aprinzi, el nu. Lipsa este suplinita de solutie.Interesant la ce fel de coasta te-ai gandit, la una care margineste din inaltimea ei oceanul, sau coasta joasa a lui Adam? In orice caz, trimiterile sunt placute. Ciclul infinitelor reluari, infinetelor vietii. Avatarul esti tu in orice forma ai pluti. Ca intotdeauna, imi place Cu pietenie multa PP | |
| = părere | Ecaterina Bargan [25.Jan.08 15:52] |
| aș fi scris "fără de răspuns" ca să evit "ră_ră" însă nu-i mare tragedie. mi-a plăcut poemul chiar de la prima lectură. am simțit un ton grav, răspicat, chiar melodios. despre imagini și cît de bine le combini nu știu dacă are rost să mai spun. poezia are dinamică variată. se trece și prin spații reci și calde (sîngele / clepsidra inimă). "în casa ta luminile s-au stins" - un moment necesar de recreere, de a contura suspansul sau chiar liniștea. cînd am ajuns la "coastă", m-am gîndit și eu la o bifurcare a sensului însă una reușită, mai ales că începutul e f reușit și chiar aveai nevoie de un final pe măsură. | |
| = am uitat | Ecaterina Bargan [25.Jan.08 18:37] |
| să întreb dacă "paginiile albe" este scris așa intenționat sau este un "i" în plus la mijloc. | |
| = cu prietenie | livia beju [26.Jan.08 01:26] |
| de la inceput mi-a placut cum scrii, Carmen.. ma regasesc cate un pic in fiecare poezie! si asta imi place mult, nu stiu o vad ca pe o ruga pierduta, asa mi-a aparut la prima citire, o ruga fara inceput si sfarsit.. din pacate, inca nu ma pot apleca asupra lor analizandu-le textual, le "analizez" doar sufleteste.. mai trec, desi, uneori poezia ta ma indeamna spre ratacire, imi face bine! Livia | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [26.Jan.08 13:20] |
| ecaterina, cititoarea mea fidela, ma bucur ca existi, ca undeva cineva iti arata exact greselile si acorda multa atentie. evident iar ai drepatate si cu ra_ra si cu paginile, uneori ma concentrez pe idee si nu mai vad unele greseli. multumesc. dl. plopeanu,mi-a placut ideea la care coasta m-am gandit, la una oceanica, dar sa te arunci de pe coasta lui Adam cred ca e si mai bine. sincer nu am avut atata inspiratie dar e f inteligenta. ai dreptate cu avatarul. livia,ratacirea e solutia cea mai la indemana si cea mai sigura, atunci cand depinzi de elementul spatiu/timp. multumesc de trecere mcm | |