| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [18.Jan.08 17:31] |
| soarbe din plictiseala, e f reusit, ceasul uite se mai plictiseste si el, eu ma bucur, poate uita si nu ne mai rideaza. mcm | |
| = ecaterina bargan, stări observate cu discreție... | Teodor Dume [18.Jan.08 17:57] |
| remarc interferențele între stări din prima parte a poemului și cele a persoanei, din partea a două, sunt bine postate și îmi place prezentarea lor în imagini deosebite "după perdea răsăritul își plânge /visele uitate"(...)"ei adâncesc rădăcini /în pervaz" și reușită legătura, "eu port pe scena fără decor/bocanci înglodați în moarte". Frumos! Dar...am o reținere (rog nu luați în seamă, dar o spun cu acordul d-voasatră). Mie mi se pare că "înglodați" nu sună bine în locul de acum, e un mic obstacol în calea cursivității, poate ar trebui găsit un alt cuvânt cu același înțeles dar mai uzual...Eu, cel puțin am o piedică sub limbă când ajung la el.Știu că "înglodați" ar fi cumva îngropați, afundați, acoperiți, înghesuiți...,dacă nu greșesc.Poemul este bine structurat și prezentat și mă bucur că pot să-l trec prin stările mele... Cu scuzele pentru intervenție, vă mulțumesc Cu sinceritate, Teodor Dume, | |
| = Katy | Luminita Suse [18.Jan.08 18:36] |
| Nu înțeleg cine sunt ei în versurile "mîini străine ochi celebritate/ uneori semănăm/ ei adîncesc rădăcini" și dacă e vorba de însămânțare sau asemănare în "uneori semănăm" În rest, nimic de reproșat, doar de semnalat că iar ești pe punctul de a fi scris poezie adevărată. | |
| = Carmen, Teo, Oriana | Ecaterina Bargan [18.Jan.08 19:36] |
| Carmen, ceasul ne ridează, ne stresează cu ticăitul constant care ni se pare cînd prea lent cînd prea rapid. așa îi stă omului în fire să mototolească plictiseala în buznarele acțiunii/faptei. Teodor, interferența se concentrează doar în final. "înglodați" aș schimba cu îndrăzneală dacă n-ar sugera exact ceea ce am vrut eu să transmit. cu toate că face greoi ultimul rînd, mai e și acel viu anterior plasat, care cred că menține echilibrul în ansamblu. faptul că nu renunțați la "dumneavoastră" mă îndeamnă la reciprocitate. Luminița, firul logic este următorul "după perdea... cactușii se dezbracă... nu au nevoie de apă, de mîini străine, de ochi, de celebritate... ei (cactușii) adîncesc rădăcini..." am adăugat un "de" înaintea mîinilor ca să fie clar că ideea continuă acolo și am înlocuit cu ceva mai concret "semănăm", să nu fie bifurcarea înțelesului, chiar dacă era destul de faină ideea însemănării. nici nu m-am gîndit la așa posibilitate. înfloresc cîte puțin de fiecare dacă cînd nu-ți dezamăgesc așteptările în ce privește "poezia". vă mulțumesc. | |
| = ecaterina bargan, bine...renunț | Teodor Dume [18.Jan.08 20:06] |
| ...deși mi-e greu.De fapt contează ce-i în inimă și nu în cuvinte... Am recitit poemul(TÃU) de mai multe ori și totuși "înglodați" mă încurcă, dar precizez, locul lui e cu adevărat acolo, dacă nu se poate printr-o altă formă...Face așadar "greoi ultimul rând" și știu că e cuvântul manifest al întregului. Am citit iarăși o poezie bună și mă bucur, deși am vrut, în urmă cu 3-4 zile, să mă retag după acest site, nu că ar fi de vină membrii, ei sunt sufletiști,și mă bucur că i-am cunoscut, chiar dacă mai sunt și ironii fabricate în câte-o exprimare aruncată în dorul lelii...tot de către unii...Totul a pornit de la un text răsplătit cu steluțe pe un alt site, iar aici a fost plasat la atelier doar la câteva secunde de la postare. M-am simțit sufletește ca un popă stând în fața condamnatului citindu-i din biblie...și doamne, cât de tare m-a durut.... Dar, asta-i viața... Mulțumesc pentru tot ce ați făcut,citindu-mă, îndrumându-mă și corectându-mă Cu toată sinceritatea, Teodor Dume, | |
| = Teodor | Ecaterina Bargan [19.Jan.08 11:16] |
| fără să fac abstracție de insistența ta, las totuși ultimul vers în forma asta, am argumentat de ce. vezi că fiecare editor sau autor are propriile standarde în apreciere. este firesc. aici poate-s mai pretențioși / exigenți. dar, să recunoaștem, poezie.ro e și un site prestigios. nu lua la inimă orice neîndreptățire sau vorbă aruncată în vînt de dragul a nu tace. și să nu renunți la nimic din ce te reprezintă or te face să fii tu însuți. mulțumesc de revenire. | |