| = părere | Dana Banu [18.Jan.08 10:01] |
| dincolo de aliterația din versul 6("care_recompun") și de repetarea ușor obositoare a acelui "care" am găsit aici un text ce convinge printr-un discurs direct și neostentativ cubul de supă final dezechilibrează îndeajuns ca să incite la un semn de întrebare cred că prelucrat puțin textul ar reuși să devină o poezie(personală-impersonală) sigură pe ea mi-au plăcut mult sugestiile cu care ai operat aici și tonul direct, ușor amar(o abia perceptibilă nostalgie deloc excedentară) salut | |
| = in trecere, la o cafea | silvia caloianu [18.Jan.08 10:14] |
| "tot ceea credeai"? sau ti-a scapat un "ce"? nu-mi suna bine " arbitrariu irezistibil". de retinut ultimele 6 randuri, care par sa descarce atmosfera. | |
| = domniile voastre | Catalin Pavel [18.Jan.08 10:23] |
| Dana, nu pe toate drumurile trebuie mers pina la capat, textu asta sta mai bine la jumatea drumului. poezie sigura pe ea? altceva am vrut. in rest ai vazut foarte bine, cred. Silvia, mi-a scapat un ce, ce-ul cel mai important. ultimele versuri sint usor meteorologice, descarca atmosfera. salutari si o zi buna - | |
| = punctul si cubul de supa... | ioana matei [18.Jan.08 10:57] |
| un text interesant, ce da "la o parte punctul", proiectandu-l intr-o anumita *zona* a perceptiilor... | |
| = analgesicos para dolor de cabeza | Alberto M. Popesco [18.Jan.08 11:15] |
| desi e scris la modul ironic, mi-a facut placere sa-ti descopar poemul la recomandate. f. amical, | |
| = tăois, dar incizia e perfectă | Ela Victoria Luca [18.Jan.08 12:01] |
| discursul, personajul autodeclarativ și vidat/vidant de obiectele rele interioare/exterioare, privește aparent detașat, cât încă se revoltă (camusian? sau mi s-a părut mie) pe "arbitrariul irezistibil", ai zice chiar "tentant", de nu -i poți rezista. scena goală se schimbă, deși monologul rămâne, bine poetizat, până la limita la care textul se oferă mai mult ontic decât liric, și bine face. am încercat să dau la o parte punctul, așa, la îndemnul poetului, dar descompunerea/fragmentarea și aneantizarea care urmează inevitabil absoarbe. ce bine că există pânza de luciditate/rațiune/real, conținătoare (încă)de fragmente de eu/self. când viața se reduce la un "cub de supă", rămâne doar supraviețuirea la limită. sau scriitura despre. bun "personal", titlul ales în acordaj cu conținutul. chapeau. Ela | |
| = Omul curent | Jianu Liviu-Florian [18.Jan.08 13:32] |
| O imagine a omului aneantizat, eviscerat de memorie, redus la decor, și la sentimentele masticației.Omul impersonal. "Și nimeni nu bagă de seamă". | |
| = dragilor | Catalin Pavel [18.Jan.08 22:06] |
| Ioana, multam Alberto, in sfirsit cineva care elibereaza fara reteta. Ela, comentariile tale sint ca de obicei condimentele fara de care supa textelor n-are gust. Din omul revoltat nu mai tin minte nimic, urit din parte mea (H.R.P. zicea despre el, citez din memorie, a-l critica mai tirziu e firesc, dar a-i ramine fidel e o chestiune de calitate a inimii). Eu nu vad textul ca pe o alegorie a fragmentarii, dar ce mai conteaza Liviu, foarte bogat scurtul tau comentariu. textul nu-mi mai apartine, dar ceea ce am incercat eu sa transmit era paradoxal nu putinatatea a ceea ce te asalteaza, ci excesul. | |
| = sub/strat | Ela Victoria Luca [18.Jan.08 22:19] |
| acestea m-au facut sa vad dincolo de intentionalitatea constienta a autorului, pesemne ca vad sub-text: "dînd la o parte punctul se oferă o clipă priveliștea zecilor de mii de fragmente care recompun lumea definitivă a unor amintiri care nu aparțin nimănui" si "te uiți și nimeni nu bagă de seamă și nu înțelegi nimic ai în fața ta practic nimic" de aceea descompunere (tu ai scris "recompunere") - fragmentare ("zecilor de mii de fragmente") - aneantizare ("nimic") mie mi-a placut firul suvbtil pe care ai scris, tocmai fiindca era mai greu vizibil sau interpretabil. si chiar daca nu tii minte Camusul cu revolta aceea, desigur amprentele acelei lecturi is, chiar daca nu acum rememorate. Ela | |
| = . | Ela Victoria Luca [18.Jan.08 22:19] |
| subtil | |
| = recurs | Catalin Pavel [20.Jan.08 09:26] |
| Ela, am verificat cind a fost scris textul: ianuarie 2001. si pentru mine e oarecum strain. un lucru interesant pe agonia e insa faptul ca un cititor expert poate sa inteleaga un text altfel decit crezi tu ca l-ai scris. e ca si cum ai face recurs impotriva unei sentinte dure... | |
| = Semi-mit cosmogonic | Plopeanu Petrache [20.Jan.08 15:23] |
| 1.Punctul ...acoperă sau descoperă, după trebuință, ceea ce constituie lumea. O acoperă și menține fragmentarea, o descoperă și o crează. Punctul ar putea fi începutul, big-bangul cuvintelor ce urmeză 2.Jefuirea ...este una cosmogonică. Punctul creator preia , jefuiește materia existentă, altfel nu poate să creeze. Te jefuiește și pe "tine", și pe ceilalți "comeseni" ai realității, chiar de acestă realitate 3.Nimicul ...se concretizează într-un simplu cub de supă, acesta fiind și decorul care constituie conturul nimicului; privirea "ta", cel jefuit, se concentreză, ca într-un interogatoriu al tristeții și inutilului, pe simpla lui formă geometrică, ea fiind singura care ar mai putea să-ți asigure echilibru și pe conținutul respectiv, el ar putea să te întemeieze din nou Revin... în ciuda anumitor aparențe, pentru cei care trec mai rapid, creezi un semi-mit cosmogonic, pornind de la punct și ajungând la nimic având ca instrument revelator, tristețea Îmi place inițierea, traseul inițiatic și concluzia întemeiată Cu prietenie PP | |
| = ba | Liliana Onescu [22.Jan.08 00:23] |
| e un text fain.o să revin asupra lui cu un comm amănunțit după ce mi se traduce și mie titlul. nu pot decât să-l iau ca întreg. fără titlu sunt dezbracată pe jumătate! :D nu înțelege greșit, doar spiritual. | |
| = . | Catalin Pavel [23.Jan.08 05:55] |
| don Petrache, m-ati dat gata. ma faceti sa ma simt, cum sa va spun, prost. Liliana, titlul inseamna (desi la traducere se pierde ceva) "Sora 13 si testoasele ninja se intoarce si loveste din nou 2". astept cu nerabdare comentariul. DEXul spaniol e online la http://www.rae.es/. | |
| = paso doble | Fluerașu Petre [24.Jan.08 02:50] |
| foarte bun titlul, atrage, chiar nu mai conteaza ceea ce inseamna. poemul este discursiv, destul de lent ca ritm, si totusi reuseste sa spuna ceva, il atrage pe cititor, il convinge. pe scurt, mi-a placut petre | |
| = --- | Catalin Pavel [25.Jan.08 16:59] |
| Petre, foarte just, poemul e foarte lent. daca as fi putut, l-as fi facut perfect static, nedesfasurabil, ca un punct. multam. | |