= fiara de langă sertar. | dan mihuț [10.Apr.06 22:13] |
fragmentarea pusă pe seama sorții (soartei?!) sau iubitului, a dăruirii sinelui undeva între asumare detașată și pierire, un lucru mărunt, adevărat, o miniatură plăcută. | |
= despre nimicul acesta | Ela Victoria Luca [10.Apr.06 22:31] |
E o chestie ciudată, cordul. Despre nimicul acesta, adormind în somnul altei lumi, un sertar fără deschidere decât în vis, despre banalitatea de a fi, când cel ce îți poartă inima îți desprinde fir cu fir, fragmente din tine, spre a te da "fiarelor" din el, de dincolo de el, din tine, din... Ce de lumi se întrepătrund aici. (Ioană, pentru o poezie de mâine, aș evita pe verticală citind "ca un ac.../ ca o"). Să-i spunem Domnului să-i redea visul "iubitului", să îl facă atent. :) deși cred că altfel poezia nu s-ar fi scris cu atâta atenție la detaliul semnificativ. Ela | |
= ... | ioana cheregi crișan [11.Apr.06 17:49] |
Dan, uneori simt că sunt un lucru tare mărunt în această lume plină de lucruri și fiare. totuși îmi asum o utilitate, accept ideea unui sens ...mulțumesc de trecere și comentariu. Ela, pe viitor voi încerca să evit structurile supărătoare. despre banalitatea de a fi vorbim noi aici pe atâtea voci, cred :) te mai aștept cu drag, ioana. | |