| = despre teatru... | ioana matei [13.Jan.08 22:29] |
| "spațiul de joc, locul care reprezintă o întîlnire dintre creatori, actori, regizor și public." evident...regizorul e cel care-si "sapa cuvantul"...felicitari pentru deschiderea din... somnul teatral! | |
| = dogville | medeea iancu [13.Jan.08 23:17] |
| Ioana, mi-a placut eseul tau, cu sensul de incercare, esti documentata, e fain scris, dar lipseste ceva. nu stiu ce. | |
| = ioana si medeea | Ioana Petcu [14.Jan.08 09:58] |
| in acest new look al site-ului, incerc sa-mi recreez ochiul. ioana, e important sa stiu ca oricit de "mort" e tetarul azi, sala de spectacol este o prezenta. medeea, chiar ma interesa parerea ta sincera pe un astfel de text. documentatia, stii e importanta pentru mine, poate lipseste "sufletul"? :) | |
| = . | nica mădălina [14.Jan.08 10:12] |
| e concentrat aici felul în care structurezi o descriptio a formei de ludic speciffică teatrului. și permite re-ramificări. mă gândeam însă și la teatrul fără vorbe, chiar fără sunete emise de către actori, ajutat doar de corp și muzică. și că poate s-ar fi putut include și despre forma aceasta puțin mai mult, distinct de teatrul care pornește de la un text. unde și care ar fi, în acest caz, textul, metatextul, semnificarea? | |
| = re-viziuni | Ioana Petcu [14.Jan.08 15:51] |
| mada, bine pusa problema. eu am tinut insa acest mic eseu sa fie mai mult pentru teatrul "cu vorbe". ceea ce e pantomima, coregrafie, intra mult in sfera experimentalului, sau depinde, pina la urma.cred ca in privinta unor astfel de spectacole metatextul (ceea ce noi in teatru numim "extratext"/"context" de la caz la caz) era un rol foarte important. practic cladesti pe ceva ce nu e specificat, pe ceva nepalpabil. si tocmai trecerea dintre numit si nenumit e esentiala. bona una alta, ma bucur c-ai trecut pe aici. | |
| = . | nica mădălina [14.Jan.08 16:12] |
| dap, mă gândeam că datorită specificului care-i dă o complexitate intrinsec diferită ai ales să nu îl introduci în discurs. cum că, dacă nu intuiesc aiurit, în cazul acelui tip de teatru distincția cadru-mesaj e mai delicat de potențat, explicat, dar nu musai și de comunicat. mă refeream cumva la simpla menționare, chiar subadiacentă. măcar pentru a anunța o trecere către, nu-i așa, o abordare care să-i fie dedicată. pe care cu drag o aștept, când o fi să fie. | |