| = soarta ironiei | dorin cozan [10.Apr.06 10:33] |
| problema secularizarii societatii moderne si contemporane, strans legata de estomparea functiilor misterului asupra psihicului uman, tradeaza o neputinta epistemologica si anume aceea de a explica si justifica starea de fapt. aporiile misterului -religios sau nu- reclama, pana la urma, o solutionare, imposibila fara "saltul" in neexplicabil (care nu e acelasi lucru cu misterul), incercand evitarea anxietatilor in fata nimicului. caci s-ar putea sa stam mai prost decat credem in masura in care dihotomizam inca. aici ironia, la adresa exaltarilor si optimismelor responsabilizatoare ar avea ceva de spus: no comment....incepand cu ea insasi. | |
| = soarta ironiei | Corneliu Traian Atanasiu [10.Apr.06 18:23] |
O să fie ultimul capitol și mai e puțin pînă atunci. Misterul nu dispare odată cu secularizarea. Și nici sacrul. El rămîne de descoperit de către cei ce au curajul să-l caute, este doar "camuflat în profan". Religiozitatea, structurală așa cum spune Eliade, se păstrează în ființa omului, este însă poate mai difuză, nu mai este neapărat așa cum o vor confesiunile oficiale. | |