| = . | nica mădălina [09.Jan.08 10:17] |
| hm, pretențios tare acel subscrie, mai ales raportându-l la șlefuirea care ține împreună textul. e un verb care trimite într-o zonă a greu inteligibilului, disonant prea cu vizualul simplu și eficient al imaginilor din rest. | |
| = mădălina | Ecaterina Bargan [09.Jan.08 10:25] |
| nu știu dacă-i mai bine acum dar îți mulțumesc că ai spus. o să mă gîndesc la o formulare mai potrivită. | |
| = semn | Dana Banu [09.Jan.08 10:27] |
| impresionant distihul final, are un colorit aparte, rămâne în memorie... | |
| = . | nica mădălina [09.Jan.08 10:29] |
| pentru mine una este, cum că mai simplu, mai adevărat. acel subscrie avea ceva tehnicist, prea rece în context. | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [09.Jan.08 10:35] |
| poem simplu si cu efect, are undeva o cheie, sper sa o vad. mi-a placut venele deschise,faptul ca le lasi deschise sub podul slefuit,sufletul - venetie secata e f original. mcm | |
| = rotunjit | Csiborg Mirco [09.Jan.08 15:21] |
| interesanta spirala de la vene la venetie inca nu m-am hotarat daca ma impac cu "natingi" Archibald Haddock | |
| + katy | Luminita Suse [09.Jan.08 15:39] |
| Concentrată și totuși accesibilă. Puțin clișeistică strofa a doua însă își are locul precis în cursivitatea imagistică a ansamblului. Cu un epitet nu mă împac, "nătângi", dar ai motivele tale să vezi dragostea așa. Cu drag, O | |
| = despre dragoste | Camelia Silea [09.Jan.08 19:36] |
| Mi se pare un text foarte concentrat. O luntre ( fără să vreau mă gândesc la cea a lui Caron) făcând trecerea între universul real și cel al artei și venele sunt deschise, sufletul parcă devine un port în care dragostea va ancora cândva. Eu așa am văzut-o, cu drag, Cami | |
| = ecaterina bargan, stil elegant... | Teodor Dume [09.Jan.08 19:41] |
| impresionează prin formă și simplitate, curgere lentă și realism;"las vene deschise/sub podul șlefuit/de pași" Vă prinde foarte bine stilul Cu sinceritate, Teodor Dume, | |
| = mulțumiri | Ecaterina Bargan [10.Jan.08 10:09] |
| Dana, atunci păstrează distihul final. este o imagine ca finalitate a celor spuse anterior. Mădălina, pentru mine era important să aud asta de la tine. Carmen, deschise pentru dinamică. șlefuit de timp. cheia este aceeași însă ceea ce găsești dupa ușa sufletului diferă pentru fiecare în parte. Csiborg, inițial nici n-am observat acea spirală (între litere) dar mă bucur că mi-ai deschis o altă formă de transcedere. am redus "nătîngi". Oriana, nu știu dacă o eventuală reformulare a strofei de mijloc ar reduce din clișeistic. ca spațiu intermediar este indispensabilă prezența ei. merci de înstelare și observații. am ținut cont. Camelia, mă bucur să te regăsesc la mine în pagină. frumos ai decupat sensurile de aici și dragostea ce va ancora în suflet definitiv. fain că ai zis de luntrea lui Caron. Teodor, încă n-am găsit ce mi se potrivește mai bine ca stil însă scriu și văd dintr-o parte sub toate aspectele. ești generos în aprecieri. nu te sfii să spui și puncte slabe cînd găsești. vă mulțumesc frumos. | |
| = . | George Pașa [10.Jan.08 22:34] |
| Textul, deși nu prea original și cam simplist, transmite totuși o stare, e și în acord cu noile "tendințe agonice". Distihul final îmi place totuși, pentru că oferă o imagine poate nu autentică, dar creditabilă a eului creator. | |
| = Pașa | Ecaterina Bargan [11.Jan.08 11:47] |
| nu încerc să scriu în acord cu noile tendințe agonice. da, mai simplu de atît nu mai e posibil. mulțumesc de oprire. | |
| = Katy? | Luminita Suse [13.Jan.08 16:34] |
| Cum ar fi dacă în final ai renunța la "e o": "sufletul meu veneție secată"? Crezi că ar pierde din sensuri pe lângă explicitare superfluă? La urma urmei ce ai intenționat aici este o superconcentrație de sensuri. | |
| = Katy, din nou | Luminita Suse [13.Jan.08 16:46] |
| Ah, și încă ceva. Începi cu "las vene deschise" și termini cu "sufletul meu". Aș prefera o întărire a coerenței imagistice. Iată lanțul deductiv: vene => sânge => inimă. Crezi că sufletul are centrul în inimă și deci ar fi următoarea verigă? Mda, e o posibilitate. În suflet ar curge alt fel de sânge... Ah, și ce ai zice de o generalizare prin retragerea eului: sufletul | inima veneție secată Te rog nu schimba nimic. Acestea au fost doar niște gânduri împărtășite. | |
| = ... | Ecaterina Bargan [13.Jan.08 16:48] |
| Oriana, mi se pare incredibil faptul și eu m-am gîndit la același lucru, doar ezitam. am redus. mulțumesc. | |
| = revin | Ecaterina Bargan [13.Jan.08 17:07] |
| după ce-am citit și-al doilea com. este interesant lanțul deductiv, transcederea și într-o oarecare măsură logica, firul ideatic expus. recunosc. ca schelet al poemului este bine structurat/gîndit. referitor la elementul de legătură pe care l-am eliminat sunt de acord că e mai bine așa. că am obs și eu mai înainte. de asemenea înțeleg că retragerea eului ar aduce o imagine generalizată reducînd aerul personal și mărind posibilitatea cititorului a se regăsi în aceste rînduri. și dacă aș include inima în imagine s-ar întări liantul. da. decamdată însă las așa. mă rezum doar a inversa ultimele 2 versuri ca să fie relaționarea directă început - final. cînd/dacă voi găsi o imagine mai potrivită în context ca să întăresc trecerea la mijloc deci voi mai aplica schimbări. mulțumesc pentru implicare și sfaturi. | |