| = absența lui "t" | Ecaterina Bargan [31.Dec.07 11:22] |
| îmi place schimbarea registrului. o trecere pastelată prin sărbători cu tot ce te definește. senzația că îngheață ceața în aer și adunarea oricăror griji în sferă/zaruri lăsîndu-le la voia întîmplării, fugind acolo unde sufletul se simte în largul său. nu că sfera și hazardul nu ți-ar da libertate, ba din contra. doar nevoia de evadare în răsărit. jocul cu mărgele. dezorientare/debusolare ce aduce drumul unic. pentru că totul este posibil (o credință interioară care m-a ajutat să trec peste multe, să sparg limite). aruncarea de la farul genovez vine ca un zbor, un avînt împletit în gînduri, speranțe, scenarii... aceeași scară interioară, aceeași sobă în jurul căreia ne adunăm cu prietenie să te ascultăm. continuitatea actelor, spațiu mereu dechis celor care vor să vadă. și desigur "t"-ul ce nu mărginește cuvîntul "infinit". | |
| = Igitur, un nou rasarit în Rodador! | Maria Gheorghe [31.Dec.07 17:34] |
| În sfârșit, Igitur. Ochii tăi fac scântei // Enfin, Igitur. Tes yeux étincellent ce bine ai spus totul // comme dis-tu tout comme il faut dintr-o suflare // d'un seul souffle băieții ăștia // ces gars fără ceas și busolă // sans montre et boussole au uitat prea multe // ont trop oublier și-au pierdut vâna călăritului // et ont perdu le nerf de chevaucher și culorile răsăritului // et les couleurs du levé du soleil | |
| = . | George Pașa [01.Jan.08 10:19] |
| Bucuria unei descoperiri se îngemănează aici cu tristețea neînțelegerii. Saltul oricum nu este în gol, pentru că de aici adevăratul conținut urmează. E bine că îți eliberezi povara și prin acest sarcasm și ironie ucigătoare, chiar dacă sunt și eu obiectul acesteia. Ieri nu văzusem multe, creasem confuzii ridicole. Nu lua în seamă tot ce spun, credeam că te ajută mai mult sinceritatea. E bine că nu se lasă cortina, chiar dacă actorii vor fi probabil mult mai puțini. Poți interpreta și singur rolurile: "piesele mele-s la scenă deschisă cortina nu se lasă niciodată și nici nu se ridică cade să-și scuture praful să scape de t din altă paranteză dintr-o altă piesă să nască iluzii, confuzii și nori de gând". P.s. Un an mai bun, maestre și scuzele mele pentru că te-am dezamăgit. Mai bine tac! | |
| = fara tarm | Ioan-Mircea Popovici [31.Dec.07 19:30] |
| Colturile sferei sunt atat din rostogolirea bilei pe scara dubla (care-i mai mult decat o scena dubla) cat si din intalnirea unitatii imaginare cu zarul si darul. Poate de aceea, anul florii, care a fost acest 2007, se transforma in anul 2008 pe care-l am drept Anul Craciunului. Nu vin cu argumente din numerologie, dar doi si doi la puterea a treia fac un Infinit vazut pe verticala... ramane o taina insa floarea care a dat nume anului. Mereu ramane o taina imbracata intr-o haina si-un nume. cortina nu se lasă niciodată și nici nu se ridică. la răscrucile gândului în casa cu iederă am sobă și scară interioară. In casa de pe plaja-mi gazduiesc prietenii pana de Boboteaza. Usile-s deschise. Intrarea, prin casa cu iedera de langa numarul 8. Intre ani, ca intre ganduri, ma opresc pe scari cu randuri si las versului paharul si eu joc barbut cu zarul. Tu gandesti mutari de roluri. Eu fac noduri pentru goluri. Si cu plasa unui vis, trei corabii si-un abis fac decor pentru Ulysse intre partituri nescrise. Si revin pe portativ, pe cliseul de motiv si refac un singur val, fara tarm si fara mal... | |
| = . | George Pașa [31.Dec.07 23:35] |
| Yannelis, apropos de floare, eu cred că e floarea de nu mă uita. Ieri mi-am dat seama prea târziu că în versurile "incriminate" era portativul Poetului din casa cu iederă. plus alte confuzii pe care le-am făcut. Aici remarc în special ulti ma strofă. De ce, vei înțelege. Nu trec nici peste penultima, unde mă simt atins și eu de ascuțișul ironiei tale, deși în antepenultima punctul de plecare aș spune că e tot la pașadia. Eu nu sunt poet, critic, nici atât, am trecut pe antipoezie! Multe împliniri în "anul Crăciunului"! | |
| = les coins de la sphère | Maria Gheorghe [31.Jan.08 23:56] |
| colturile sferei care dau rotundului echilibrul de "perfect",.... bate inima pendulului in singuratate... Les coins de la sphère Tu dort. L'année s'est envolée sans toi une deuxième sortie dans le Tymps de l'histoire pour la première fois, entre les petits moments maintenant, à Noël sans brume, sans fumée enfin ressemble à ta voix ceci oui, de la joie d'entendre l'appel du radical et du logarithme complexe aux toiles du changement de l'impossible Le vent froid qui gèle la brume avec beaucoup de grive à la place de cloaque voilà l'accent arrivé avec la sphère et le dé où je pensais laisser tout tomber m'occuper de l'île au roseau chercher le golfe de la mer avec plage et rochers retrouver la roc d'où plonger dans l'abîme comme Il l'avait fait le joueur aux perles en verre Enfin, Igitur. Tes yeux étincellent comment as tu dis tout tellement bien un seul souffle ces gars sans montre et boussole ont trop oublié et ont perdu le nerf de chevaucher et les couleurs du lever du soleil entre oui et non tu as choisi l'(imp):ossible yaaaaaaaaahhhhhhhhhh des mains transpirées comme un marmot galeux tu a eu l'impression accepte toi ce mensonge que dans l'amour bougent les deux ne te jettes pas d'en haut du Phare genové tu sais que sur la ruelle du vent à la croisées des pensées dans la maison enrobée de lierre j'ai un poêle et une échelle intérieure mes pièces sont à la scène ouverte le rideau ne tombe jamais et il ne se lève non plus il tombe pour enlever la poussière se débarrasser du t d'une autre parenthèse d'une autre pièce de théâtre accoucher des illusions, confusions nuages de pensées ................................. avec la clé magique du trident je te laisses à l'adresse d'une nouvelle montagne (fuzzy) (http://www.ams.org/mathmedia/) | |