| = Să aștept ca o mirare - superb! | ILIESCU EMIL [29.Dec.07 16:50] |
| Întotdeuna, când vine iarna, o singură imagine mă cotropește, TEODOR, mușcând din mine ca biciul gerului pe cîmpia din spatele casei bătrâne. Revăd acolo, întipărit pe geamul ferestrei pitice, chipul copilului, care am fost, imagine nealterată de griji și dureri. Printre atâția pași ce mi-au cotropit existența, cei mai timizi trec prin fața casei copilăriei mele. Exact ca și ai tăi, oprindu-se ca o mirare necuvântătoare, macerând amintirea, lăsând-o ca pe un călător abandonat într-o vreo stație bătrână, așteptând ca soarele să topească urma trecerii sale prin univers. | |
| = ILIESCU EMIL, mulțumesc | Teodor Dume [29.Dec.07 16:59] |
| de semn " oprindu-se ca o mirare necuvântătoare". Modul de interpretare literar al comentariului este interesant.Ați atins mesajul din poem, "așteptând ca soarele să topească urma trecerii sale prin univers". Frumos, spus... Sărbători fericite! Același, Teodor Dume | |
| = teodor | Burlacu Ioan [29.Dec.07 23:18] |
| starea de singuratate si imobilitate a individului rupt ca un actibild de identitatea lui, foarte real si rotund surprinsa...si multa sinceritate | |
| = Burlacu Ioan | Teodor Dume [30.Dec.07 11:39] |
| ...așa este, viața este un acțibild Mulțumesc, Cu sinceritate, Teodor Dume | |