| = . | emilian valeriu pal [18.Dec.07 15:38] |
| Un text bun din punctul meu de vedere, pentru senzatia de curgere, pentru tandretea gesturilor. a doua oară când mi-am ridicat rochia până dincolo de genunchi și am lăsat toți iepurii albi și puiul de mâță să i se suie pe piept sufocându-l el ridica atunci brațul în sus catarg mic prin care se scurgeau din tavan fastuoase lichide orele zilei Astea sunt citeva din pasajele care mi-au placut care dau o armonie aparte textului. Plus naturaletea spunerii, fara gesturi fortate ori inutile, iar finalul desi putin previzibil se asaza ca o manusa peste toata aceasta anamneza. Pentru mine o lectura placuta, altfel, eleganta. | |
| = un titlu interesant... | ioana matei [18.Dec.07 16:25] |
| ca o obsesie a directionarii luminii...un text cu o "atitudine" foarte feminina fata de iubire (pe care o inteleg) ...un final amarui, invocand efemerul, chiar usor ironic, parca imprastiind "influente": "cred că m-a iubit frumos de vreo câteva ori apoi nu m-a mai iubit"... | |
| = Multumiri | Silvia Van [19.Dec.07 11:05] |
| Va multumesc, Emilian Valeriu Pal si Ioana Matei, pentru mesajele voastre, m-am bucurat mult. | |
| = Iubire timida ca o mireasa | razvan rachieriu [21.Dec.07 11:39] |
| O poezie sensibilă, ce-și crește iubirea timidă ca o “mireasă” în noaptea de după nuntă, “înmiresmând aerul excesiv” cu flori de “zarzăr”, în care inima – corolă de sentimente – se desface “din încheieturi” și apoi se reîntregește, iar “orele zilei” se lichefiază în substanța caldă a erotismului. | |
| = Razvan Rachieriu | Silvia Van [21.Dec.07 13:08] |
| Multumesc, Razvan, pentru mesaj, imi face placere de fiecare data sa te intalnesc in pagina mea. | |