| = Carmen, da | Cornel Ștefan Ghica [15.Dec.07 09:58] |
| Un dialog sublimat, între două stări (el și ea), de la unul către celălalt, într-un spațiu limitat de însăși ne-mișcarea genunchilor, brăzdat, ca o rană luminoasă, de „fanta de lumină” care „ajunge până la inima / deformată haotic de la ultima îmbrățișare”. O poezie într-o dragoste. O dragoste într-o poezie „prezentă / mereu în camera mea”; o hologramă care „are frac, papion / la manșete aceiași butoni de aur”. Interesantă este (și) această privire (mereu) în genunchi, într-o beznă aparte, „ca-ntr-o grotă”, acolo unde de „mai bine de două ore / nici un clinchet de om”, atunci când „spusele magilor devin cioburi”, iar sângerarea acestei așezări întru așteptare, își diluează esența (închisă) „în diverse culori” (deschise). Mi-o plăcut „zâmbetul tău îmi pare un erou întors din exil”, ca o geometrie facială transpusă într-o altă dimensiune, păstrând o doză minimă de speranță și autenticitate, deși această întoarcere nu se poate defini, nu se poate știi „dacă este acuzat sau acuzator”. De reținut și dimensiunea mișcărilor, în ansamblul lor, pendulând „pașnic” în „întrebările / ca un clovn (prin) niște cuvinte umplute cu aer”. O poezie dintr-un sfârșit, într-o dragoste căutând „cu mâinile în beznă”, ca o „atingere sugrumată” așteptând. Frumos. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [15.Dec.07 10:11] |
| cornel-stefan, multumesc pt atentia acordata textului, sunt multumita si cu holograma atata timp cat este, macar ea. zambetul imi pare un erou intors din exil, este un fenomen f aparte. te mai astept, mcm | |
| = O poezie care merită să fie citită! | marius nițov [15.Dec.07 11:58] |
| O poezie care merită să fie citită, este aici exprimarea unei iubiri care implică două planuri, mistic și real, stilul încântător de a evidenția sentimentele. | |
| = Rugă și destin | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| E bine cănd mai ai prezentă chiar și absența cuiva.Mi-a plăcut mult acest fel de rugă pe genunchii tăi goi plină de gânduri parazite obsedante din care la un moment dat te oprești pentru a privi în palmă. Cu prietenie, Victor | |
| = as putea | Alberto M. Popesco [15.Dec.07 19:09] |
| da un copy-paste cu ce mi-a placut din poem, dar asta ar insemna sa pun tot poemul. ultima strofa, cu magii, mi se pare superba. pildele/sfaturile/invataturile acestora ajung transformate. adevarul se poate atinge doar prin suferinta, uneori stigmatele apar ca semn de iubire. mai trec la fel de amical, | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [16.Dec.07 15:47] |
| marius, victor, albert ma bucur de semnul lecturii, cioburile pe care imi asez genunchii sunt fff diferite de aceea sangerez in diverse culori. mcm | |