| = gândul că vrei să te înalți doar dintr-o impresie doare | Maria Prochipiuc [09.Dec.07 11:37] |
| uneori și sufletele se electrocutează și miros apoi a cer pârlit pe dinăuntru Bucăți din noi sau de ce nu bucăți de suflet așezate sub același acoperământ- poezia. În poemul acesta ai început să cânți, să cânți, până la sufocare. Poemul tău e ca un fel de zigzaguri, părțile poemului par dispersate, oricât de boem ai vrea să fii, parcă ai mers prea mult pe idei, fără a le da și acea stare de vibrație. Chiar unde e sufletul? Glumesc și eu uneori, e poate starea de după… Ai construit mult, ai și imagini foarte interesante: aerului rar nu-i face bine desele incursiuni prin el și se strânge pe gâtul meu aidoma unui arici încolțit sufocându-mă În mod deosebit remarc: fiecare umblet prin mine e o întruchipare a celuilalt chipul lui mă obsedează până devin orfan de umbră | |
| = Maria | Bogdan Nicolae Groza [09.Dec.07 11:48] |
| Oho, ce onoare ca esti pe pagina mea. Ai devenit o rara avis. Ma bucur ca ai trecut pe la mine si ca ai lasat un semn, comentand in stilul tau caracteristic. Multumesc si te mai astept pe la mine. | |