| = Iann și oniricul | Dana Banu [08.Dec.07 11:25] |
| proză la marginea dintre real și vis, incantatoriu tonul, măiastre decupaje, uite și un personaj nou, Daian, parcă vine din Eliadele cel pe care eu îl iubesc atât de mult încă un text care e pe măsura harului tău de povestitor salut, Iann, elian | |
| = intr-o zi in care | Ioan-Mircea Popovici [08.Dec.07 11:44] |
| chiar ma joc pe tabla vietii lasand visul in real/ si trec cantecul durerii in albastru seminal/ recunosti de ieri caleasca si copiii cei zglobii/ care trec cu scoici si pietre prin Lactee si prin vii?............................. ieri hazardul era legea, azi e ordinea tacerii si din cand in cand, pe plaja, inconjor centrul durerii salut elian Yann si Daian (alti doi gemeni, alta lume, si un deal cu alunis, care in cantarea serii are-o curte cu pietris) | |
| = un pic de tarm | Maria Gheorghe [08.Dec.07 14:11] |
| plaja... plaja... plaja... la marginea noptii apare Pictorul orb sa numere stelele, valurile... ca impresurat de parfum de femeie, ia la dans pe Adela vantului in pas descult de floare alba cu mireasma visului... din rotirile tacerii, dinspre nordul tamplei sale, o caleasca-n colt apare... si asteapta dimineata, cand "melancolia inroseste cerul"... si portretul isi gaseste jumatatea inegala... o usa se tranteste cu naduf de la bataile departarii... maria | |
| = bile si zaruri | Ioan-Mircea Popovici [08.Dec.07 14:34] |
| Maria, tu esti ca marea in care ai luat (e)-ul din logarimtul natural si l-ai inlocuit cu (i)-ul unitatii imaginare , cel care nascuse prima bila pe scara... acum, Nicolae mi-a mai dat 13 bile zicandu-mi ca prima bila este bila norocului si sa aflu eu care sunt celalte 12 bile... intelegi tu ce greu mi-e sa le urmaresc pe toate 13 cand se zice ca de fapt dimensiunea Universului este doar 11. si de fapt sunt 13 bile noi... si cu prima bila sunt 14... ceva ma face sa cred ca lipsesc totusi 3 ca sa fie 17... si totusi, daca 3 din ele sunt zaruri? | |
| = 17+4 | Maria Gheorghe [08.Dec.07 14:59] |
| de-ar sti Nicolae cat cantec e in Peninsula, ar afla si ca 17 sunt ale tale si 4 ale mele, cate puncte are zarul... sigur ca el ar fi vrut atatea cat sa dea Yames de 6, dar, la rotativa, "e"-ul natural s-a prins de "i"-ul imaginar sa poata impreuna sa dea de a 17 scandura de la gard, pe acolo se pare ca-i intrarea pe plaja... sau... salvaM | |
| = Pictorul Orb | George Pașa [08.Dec.07 18:13] |
| "Pe ușa ce dă spre nordul tâmplei tale ai aceeași lume." (I. M. Popovici) Visul a rămas cumva în urmă, dar el tot ține calea poveștii. Ai dat cumva mat hazardului, cum îți propuneai într-un răspuns pe care mi-l dădeai altădată? Dacă e ordine, atunci ordine să rămână, frumusețea în lume să fie stăpână, în "floarea albă de prun, de cais și gutui" sunt semnele triplării luminii din dragostea Lui. În legătură cu Narcis și izvorul, parc-aș fi și parcă nu de acord. Nu pentru că n-ar fi niște reflexe ținând de aceeași ordine... Prin Pictorul Orb se pare că ai adus și ordinea de dincolo de vedere. Mai citesc. | |
| = matul la urma | Ioan-Mircea Popovici [08.Dec.07 19:33] |
| se joaca o singura partida. matul la urma. evident ca ce-am spus atunci este din atunci. jocul continua inca, cu ce-am zis la piramida: hazardului i-am întins ultima cursă... | |
| = spre nordul tîmplei tale | Ecaterina Bargan [14.Dec.07 19:21] |
| este doar o formă de a respira prin cuvinte, este doar o scoică în care gîndul adoarme lăsînd poezia nedusă pînă la capăt. lasa-l sa apese pe tampla mea. caută-mi tâmpla și săruta-i pulsul. ia lacrima poetului și-o fa să ningă. acum frige și-i plină de caldura sângelui meu. lipește-ți fruntea de rodul gîndului meu și dorul se va împlini lin, ca o cîntare. liniște! afară ninge cu puf de păpădie. zgomotele străzii s-au rărit după fereastra mea. simt lumina largă de pe plaja ta. pașii mei aleargă încolo involuntar, spre farul genovez. merg ușor prin vise, prin culorile pictorului orb așternute cu grijă pe textura netedă a bucurii. nuanțele urcă și coboară pe trepte susținînd dinamismul imaginii. luceafărul își pierde raza doar în portretul iubitei, jocul continuă, hazardul nu și-a pierdut cheia. | |
| = dincolo de ferestre, | Maria Gheorghe [21.Sep.08 18:06] |
| plaja, plaja, plaja si un pic din tarmul de Acum si Altadata... Il m'a envoyé ces vers: "si je comprends vraiment la lumière du jour/ seulement dans le noir de la nuit/ alors pourquoi si tôt le matin/ la mélancolie rougit-elle le ciel?" et il m'a demandé de lui faire le portrait de sa bien-aimée... | |