| + nu stiu cum | Leonard Ancuta [05.Dec.07 00:49] |
| sa explic elocvent, dar da, tecstu asta merita sa fie citit de mai multa lume. nu stiu cum percepeti voi, cum intelegeti voi dansul imperceptibil.. cum vine asta. ce se intampla cand esti imobil, cand nu iti tresare nici macar un muschi si totusi esenta ta launtrica danseaza de zici ca invoca toti zeii fericirii si ai nefericirii laolalta. si pe creatorii lor. pe mine chestia asta m-a facut atent. cursivitatea unei clipe in care iti dai cu crema sub pielea de ,marti, cu tristetea obisnuita, dar sub piele este fiesta de sambata. nu, chestia asta e cu adevarat creatoare. cred ca as putea sa analizez acu mult si bine. sa introduc codurile perceptiei, schizofreniile. simbolismul. deconstructivismul. si ar fi si insuficient si prea mult in acelasi timp. chestia asta e asa cum e. in mine sambata, afara marti. | |
| = miez si sarpe | Bogdan Nicolae Groza [05.Dec.07 08:43] |
| un titlu pe cat de sugestiv pe atat de incitant. Ca sa ajungi la miez trebuie sa sacrifici coaja,sa distrugi invelisuri. Asa vad acest poem. O desfoliere de sine pt a ajunge la esenta. "dansam imperceptibil. sub pielea mea era sâmbătă seara." Un dans al viscerelor, al corpului. dansul are rolul de a pune muschii in miscare si totodata de a relaxa trupul. de aici si plasarea zilei de sambata sub piele. epuizarea dansului acesta launtric duce la exaltare pana la epuizare totala. de aici si " plina sărbătoare a miezului" Apoi comparatia cu cainele maroniu e frumoasa. De multe ori manifestarea bucuriei trebuie impartasita si altora. sa te bucuri cu ceilalti de incantarile tale, iata forma suprema a bucuriei. Strofa a doua pare ceva mai diluata. Pe cat de poetica a fost prima parte, pe atat de prozaica aceasta parte. As fi renuntat la ' nu se observa mare lucru" Finalul e plin de simboluri. Iata ca ne plasezi intr-o alta zi. (Intr-un marti mohorat, obositor, trist. "lumea se culcase de vreo ora", o ora perpetua, poate ora inserarii cand se zice ca si universul doarme pentru o clipa pana se face schimbul de momente, dintre zi si inserare. Somnul acesta al lumii e apasator. Numai tu esti treaza, adica singura, adica stinghera, in aceasta amorteala generala, "pandind soseaua ca un sarpe ce-si lasa pielea acolo si pleaca". doar tu si "sarpele" sunteti dinamice in acest univers adormit. Si e normal, intr-un fel. sarbatoarea miezului e sarbatoarea viului, a treazului, a noului. fara miez totul s-ar pierde. | |
| = părere | Ecaterina Bargan [05.Dec.07 22:06] |
| deși îmi dau tot efortul ca să renunța la expresia asta, tot o să spun că "îmi place" simțirea sîmbetei pe sub piele, lătratul cîinelui, asemănarea șoselei cu un șarpe, tăcerea, liniștea, tristețea cuprinsă/ redată atît de lejer. e mult loc de respirație, este bine dozată densitatea imaginii, este senzația ceea plăcută cînd te simți întreg, cînd ești tu însuți acolo între rînduri și lucrul ăsta se observă dintr-o parte. e libertate, e relaxare, e imprevizibilitate. să fie ultima dată cînd formulez așa dar "îmi place". zîmbesc. | |
| = răspund | ioana negoescu [08.Dec.07 08:02] |
| Leo, azi, când îți răspund e chiar sâmbătă, deci putem să facem o comparație :) într-adevăr era vorba de o fiesta interioară. dar asta era marți...mulțumesc mult. Bogdan, analiza ta asupra textului este impresionantă și îți mulțumesc mult pentru că te-ai oprit cu atât de multă răbdare asupra lui. aș fi vrut să-ți mulțumesc în urmă cu 2 zile și să-ți spun La Mulți Ani! Katy, zâmbesc și eu, foarte bucuroasă că ești aici, că există cineva care în mod constant citește aceste texte ale mele, că există cineva să le înțeleagă. mulțumesc mult. | |