| = Maria Gheorghe, mulțumesc... | Teodor Dume [04.Dec.07 12:57] |
| pentru trecerea peste textele mele umile, uneori, dar care așteaptă într-o zbatere continuă un suflet cald care le înțelge, așa cum a fost și a dumneavoastră. Trecerea mă încântă și vă mulțumesc mult de tot. Și nu pot decât să închei citându-vă;"Victoriile mele sunt ascunse de vedere". Da, sunt ascunse în suflet și nu pot fi percepute decât de trăirea interiorizată în noi. Calde mulțumiri! Cu sinceritate, Teodor Dume | |
| = părere | Ecaterina Bargan [04.Dec.07 19:11] |
| excepțional prin evocările încărcate cu lumină, atingerea liniei infinitului, simțirea poetică, vibrantele sentimente. expresiile simple și sincere sunt pline de culoare în care s-au cristalizat bucuriile, dorurile, viața... fin și expresiv zugrăvit. doar e cam mult spus "cei ce_cu", ai putea schimba măcar în "cei care cu". plăcută lectura, proiecția metaforică a eternului. | |
| = remarc cu placere inceputul mai ales | bogza gheorghe [04.Dec.07 21:28] |
| Ninge ca un paradox de frumos. Când nu te voi mai iubi, mǎ voi îndrǎgosti iarǎ de tine. Nu pot sǎ mǎ ridic... Atunci, mieii îmi lingeau din palmǎ sare de mare topitǎ de ultima scrisoare, gǎsitǎ de un câine flǎmând și el de cuvinte... te mai vizitez ..... | |
| = multumesc | Maria Gheorghe [05.Dec.07 13:53] |
| Teodor, multumesc pentru vizita, te invit si eu, poate mergem impreuna in vizita la adresa pe care am lasat-o in pagina, sa vezi acolo "al cincilea anotimp". Ecaterina, ai venit la mine cu bratele pline de flori, multumesc... in cel priveste pe "cei ce cu", las asa, pentru mine are o rezonanta speciala, de val ajuns la mal... trecerea ta lasa parfum proaspat de camp... Gheorghe, multumesc pentru pietricica lasata in pervaz, la fereastra... sa va faceti ghetele pentru asta seara, sa aveti sarbatori frumoase, cu sanatate si bucurii nemasurate... maria | |
| = Maria Gheorghe | Teodor Dume [07.Dec.07 20:25] |
| Am lăsat două răspunsuri (cu detalii) pentru al cincilea anbotimp, pe 07.12.2007, dar n-au fost afișate în pagină.De ce, nu știu... Cu mulțumiri, Teodor Dume | |