Comentariile membrilor:

+ umblă în el cu o femeie care iubește
mihai zabet
[30.Nov.07 21:01]
un text erotic
erotic ocazional mic burghez o reintoarcere catre banalul cotidian

ioana schimba cu usurinta cadrele pretext de imaginare a unei lumi "expresioniste"

da carnalitate mesajului

mi-a placut in mod deosebit:

"desculță pe o margine lasă-mă
azi desculță și stai cu mine așa cum ai sta
cu un nebun cu o fată foarte slabă
curbată
așa cum ai sta cu inima într-un bol cu apă"

+ film bun
Ioana Geacăr
[30.Nov.07 21:23]
Titlul e destul de ...tehnic, dar textul îmi place, are libertatea de mișcare a acuarelei: "mănînc zăpadă sunt foarte elegantă în aceste mișcări masticatorii da ești foarte elegantă astfel
uite cineva desenează păsări în toată povestea asta și
lasă-mă goală și aiurea stai cu mine așa cum toți ar spune acest om"
O imagine printr-o femeie rezemata de-un perete alb, o picatura de apa peste altă imagine...film bun. O proiecție de zile mari..
"umblă în el cu o femeie care iubește"
Bine ai revenit, Ioana!

 =  părere
Ecaterina Bargan
[30.Nov.07 22:15]
atmosfera erotică de aici apare prin prisma unor emoții puternice, se manifestă prin vitalitatea spiritului, se exprimă pe un ton bazat pe vibrante sentimente de dragoste. limpede, firesc și spontan sunt turnate trăirile în cuvinte dezgolite de orice temeri. urzeala sonoră a versului vine să sensibilizeze expresia. gîndurile se revarsă foarte fin în simțire. ideea asemănării îndrăgostiților cu iarna se identifică cu topirea, reducerea pînă la cuvînt și misterul purtat. strofa 3 evocă vizual inocență, finețe, siclipire și frumusețe dar totodată comparațiile dezvelesc învelișul sugerînd imprevizibilitatea dinspre lejeritatea arhitecturii gîndului. acest text se așterne ca un desen muzical fin și expresiv însă migălos prelucrat.

 =  cu inima într-un bol cu apă
Aurelia Borzin
[30.Nov.07 22:42]
Lejeritate și răsturnări de imagini... "pentru că se topesc în urma lor rămîne un lichid cu un cuvînt în el". Expresiv.

Aur

 =  eu zic nu
sebastian brei
[01.Dec.07 01:21]
O primă impresie despre textele citite aici, care persistă și după ce fumez două țigări, este aceea că adopți o mare parte din temele, imaginile, șocurile, angoasele și etcaeteraurile unei poezii a autorilor de sex feminin ce se revendică în genere de la angela marinescu (oana ninu, miruna vlada și mult mai puternica elena vlădăreanu), însă, ca persoană inteligentă și cultă consideri că poezia lor e prea tare și atunci te gândești la o combinația nefericită de a amesteca toate astea cu chestii în general mai tradiționaliste. După părerea mea combinația asta este întotdeauna pierzătoare, adică poezia se plasează întodeauna pe la jumătate și nu evoluează în nici o parte. Adică e o mare de chestii foarte proaste amestecate cu altele mai fericite. Să mă explic în mare:

Începând cu luna park, citez !la fel timpul tău în vintrele mele!, ceea ce în termeni creionați mai sus înseamnă sexualitate (nou) + un strop de metafizică (f vechi). Început nefericit al textului, de altfel, unde !goi cum stau îndrăgostiții! nu cred că a fost o idee prea bună și clișeul grosolan gen !îmi cos pielea ta pe trup adânc! (+ chestie de retorică veche, care ambiguizează de fapt, mă refer la poziția adverbului adânc în topica propozției), sunt lucruri care anulează o strofă precum cea secundă de acolo, care impune într-o oarecare măsură, sau pe domnul acela îmbrăcat într-o singură nuanță, care insolitează și e o intuiție fericită cred (tehnică regăsită și în textul de față, unde insolitul e rezervat unei doamne).
Alte apariții sunt parcă pe linia apocaliptică a unui soviagny,cu tendință asta oarecum de automutilare, sacrificială (fără accepțiuni religioase de obicei) mai mult sau mai puțin ar fi prezenta la majorittea autorilor tineri actuali (iar poezia feminină excelează). Dar pe lângă duritatea din mandala, de exemplu, imaginile și ideile de aici sunt o joacă.
Nu doar în luna park, ci și în jane și în antene în cer ai pasaje care trimit spre zona asta, când vocea se dorește hard și iese ceva gen floricele pe câmpii.
Tendința asta de a prelua din literatura feminină post-89 e uneori vizibilă și la nivelul limbajului. Inițial senzația mea fusese aceea că tratezi temele astea cu un limbaj tradițional, dar am găsit ceva care m-a contrazis. În antene în cer, citez !astea sunt așa pustii arată nasol! – deși încerci rareori, deschideri spre limbaj (doar asta am găsit), ele mi se par mai degrabă hilare în context, discrepanța având tendința să gâdile rău cititorul din cauza discursului uzual din poeziiile tale vs. limbajul unei voci colocviale care se simte de la o poștă că nu este a autorului. E fals pentru că vocea care folosește cuvântul nașpa folosește și cuvântul p...a, de exemplu, cu aceiași naturalețe, iar tu nu poți asta, pentrucă tu preferi mult mai călduțul vintre, ceea ce e ok până la urmă, dacă nu încerci să mă păcălești cu !nașpa!.
Într-un text mai scurt precum jane and .. (poate cel mai relevant din perspectiva a ceea ce spun), parcă hățurile scapă totul din mâini, ptr că acolo textul lovește aproape de fiecare dată greșit, lăsându-se furat de locuri mult prea comune. Și dacă începutul pare ok !îngerul păzitor îmi intră prin gură! (ușor forțat, dar mă rog) – la diana geacăr parcă citisem un text în care Dumnezeu se scurge din gură sau ceva de genul, restul m-a înspăimântat. Adică expresii de genul !înghesui sub mine toată imaginea asta și-o înghit cu aer! sau finalul !mă absorb în lutul sub care apun! Arată exact ca hoiturile alea din alt text, adică arată nașpa. Am scos din enumerare !respirăm oamenii lucrurile drumurile care se pierd! nu că nu ar arăta la fel de nașpa, ci ptr că apare ceva interesant. Ca și cum ai intui comunul exprimării, adaugi imediat !și niște cai fără burți! ce produce o distorsiune a discursului, o resuscitare. Totuși, pacientul e cam putrezit deja, iar resuscitarea vine prea târziu.

Textul prezent nu face în mare excepție de la tarele exprimate deja. Adică după o sinestezie oarecum reșită (perete alb + seamnăcă cu iarna), urmează !pentru că se topesc în urma lor rămîne un lichid cu un cuvînt în el! Care mie personal îmi pune de obicei capac - eu nu văd absolut nimic, adică văd lichidul ok, il simt, dar nu văd nici un cuvânt în el deși mă holbez cât se poate. Urmează insolitarea (bine înscenată) cu doamna prin gaura cheii apoi mai pune un capac peste capacul deja pus. Doamna cu burta mare e doza de strange necesară, imagine oarecum puternică ca impact, ușor supralicitată cu !ne privește printr-o gaură!, însă o scurtcircuitare încă mișto, din păcate imediat după reacția mea e mai degrabă retractilă ptr că !trup lângă alt trup! nu, !o respeirație mare! nu prea, iar dacă !imaginea din jurul nostru pulsează! pare inițial ok, la o secundă citiree ceva nu place, greu de surprins exact ce (poate că ultra-ultilizezi cuvântul imagine sau ptr că expresia e una regăsită în ceea ce se scrie acum, doar că tu ai pus cuvântul imagine în loc de aer, de muzică – tendință de abstractizare oricum condamnabilă per se cred).
Poate alții ar avea rețineri (eu însumi am câteva), dar până la urmă !așa cum ai sta cu inima într-un bol cu apă! mi se pare o comparație frumoasă, reușită, chiar dacă la nivel macro-textual, cuvântul inimăși cuvântul iubire și și desculță și cuvântul păsări nu sunt neapărat o aglomerare fericită (de altfel o simplă analiză de conținut asupra textelor tale nu ți-ar fi tocmai favorabilă). În strofa dintre paranteze văd tehnică bună (alterațiile acelea la nivelul corenței – în fine, probabil are un nume tehnica, nu știu, dar cred că se înțelge la ce mă refer – chestii folosite cel mai bine de diamndi și peniuc am senzația, adică ei au scos maxim de efect) aplicată pe idei și expresii prăfuite gen degetele intră în carnea ta, gen !sfert din mine sub inimă! (a doua inimă – abuz abuz au strigat ursitoarele :D), gen !întreagă înăuntrul tău!. Finalul tind să zic că acceptabil, dar e posibil să mă fi îmblânzit puțin până acum – oricum chestia cu !în toată povestea asta! e foarte aiurea (ca toate autoreferențialele, gen cuvântul cuvânt pe care l-am găsit într-un text sau cuvântul poezie, pe care nu l-am găsit în nici un text, dar care nu m-ar fi mirat dacă l-aș fi găsit). De fapt, cred că și ultimul vers e aiurea, dar pe mine m-a trimis la o fază miști din habla con eya (frameul cu amantul pitic care intră în pântecele amantei).

Acum ce să zic, nu cred că a ieșit prea bine.

 =  esti destept...
dorin cozan
[01.Dec.07 09:28]
sebi, tu nu ai iubit nishiodata?

 =  pelicula fina a ioanei
Ioana Petcu
[01.Dec.07 12:24]
ioana, titlul stii intra in seria asta de "texte" tocmai pentru a sublinia cumva ca eu nu fac poezie, eu fac un fel de corp cu litere, un text, un mesaj, asa usor neomogen, dar care ma recunosate in intregime. tu stii ce mult conteaza ca va regasec?

ecaterina, am pus intrebarea asta mai multor persoane (de ce seamana indragostitii cu iarna, o intrebare semipuerila, dar care sta undeva inconstient in mine) si-am obtinut foarte multe raspunsuri. iar raspunsul i-a reprezentat pe "subiecti" in intregime, iar daca tu ai trecut aci lasind un gind, asta inseamna ca ailasat ceva din tine si-ti multumesc :)

aur, daca nu s-ar contorsiona textul, ar fi unul frigid.

acum domnii:
mihai, ma stii deja, important e ca suntem aci, ca ne place ceea ce citim si ne insemnam si asta-i scopul - textul e comunicare.

seba, nu contest nimic, un singur fapt:eu nu scriu poezie, eu scriu texte, sunt ginduri latente, daca vrei as putea sa nu le scriu pe net, pot fi puse si la mine pe un perete. pe net le pun foarte utilitar, pentru cei care se gasesc in ele. apoi sa stii ca de asa o analiza n-am mai avut de mult parte si pentru asta-ti foarte multumesc. nu spun ca sunt multumita de ceea ce scriu, ar fi foarte "aiurea" sa am sentimentul satisfactiei depline sau pur si simplu al satisfactiei, doar ca mi-ai dat exemple din poezie/poeti, ori eu nu scriu asa ceva. eu doar ma comunic, fie mai zglobiu, fie mai batrincios.
cit despre limbaj, nu stiu, eu sunt satula cit injur in fiecare zi, si satula de cit se injura in rest si-n reclame si pe copertile revistelor. prefer forma "viscera" mai latinizata si cu implicatii semantice desuete decit "pizda" care n-are nici un farmec :)

dorin, dar de foto ce zici?

 =  adik elegant....like u
dorin cozan
[01.Dec.07 12:55]
mă comunică intr-un mod f fin

 =  „imaginea din jurul nostru pulsează”
Nicolae Popa
[01.Dec.07 15:32]
îmi înfig capul în umărul tău pînă te doare.
o divinitate desenează.
un sfert din mine sub inimă.
și te doare toată chestia asta.
mănînc zăpadă sunt foarte elegantă
lasă-mă goală și aiurea
acest om
umblă în el cu o femeie care iubește


+ de neiertat!
Adrian Firica
[01.Dec.07 20:10]
Ioana,
uite că unii oameni, cum ar fi Sebastian Brei, te iau în serios criticând, cu bună intenție, textul tău după ce fumează două țigări.
după ce fumează restul pachetului (presupunând că a fost proaspăt deschis) și mai fumează încă un pachet de țigări, Brei spune: "Textul prezent nu face în mare excepție de la tarele exprimate deja.".
adică Brei spune, după două pachete de țigări, că "ai tare"... de exprimare.
în principiu, Sebastian te invită să te volatilizezi cumva, să faci să-ți dispară tara, sau "tarele" de fapt.
invitația domniei sale e amabilă, trebuie să-ți intre mintea-n cap: ori hip-hop, ori free-jazz - a la Groovre Collective!

în ceea ce mă privește, comentariul meu urcă până... până la invectivă.
mă scoate din sărite faptul că ai în vedere numai priveghetoarea asta feministă (grasă) ce-și cască ochii prin borta cheii, exonerându-i în drepturi pe mai tinerii belitori de ochi și al altor organe.

pentru uzul personal am reținut metaforele:
"rămîne un lichid cu un cuvînt în el"
"... foarte slabă
curbată"
"... goală și aiurea stai cu mine așa cum toți ar spune acest om
umblă în el...".

în concluzie, dacă nu te pricepi să fii optzecișinoistă, pune ceva pe tine (că pereții sunt reci) și asumă-ți textele.

la "vrăjeală", lasă și tu un text pe ușă: nu vă mai benoclați pe gaura cheii; cheia e sub preș; introduceți, răsuciți și priviți.

asta e de neiertat: "umblă în el cu o femeie care iubește"
...


 =  adrian firică
sebastian brei
[02.Dec.07 14:19]
surprinzător, aș putea spune, am avut și eu un punct de vedere pe careî, asta deja culmea, îl consider foarte corect.
cu toate astea am senzația că și dumneavoastră ați avut unul destul de opus, pe care, de asemenea, îl considerați corect.
e vreo problemă?

p.s. cel mul jazz. niet hip hop.

 =  duminica si niste pacate
Ioana Petcu
[02.Dec.07 14:22]
Nic, imi permit asa o prescurtare pentru ca tot te-ai oprit pe textul asta unde toti suntem cititori de camera cum imi place sa spun, adica un cititor intim cu textul - ma bucu ca te-ai oprit la versurile astea si cred ca acum mi-a reusit si cupura lor.

Adrian, mai sa stii ca mi-am mai pus un cojoc pe mine, ca bine-ai grait despre pereti. apropo de text, chiar mi-l asum, si mi-l asum foarte direct, celor care se simt bine in el si ma recunosc in intregime in scriitura asta mica asa ca fie ca-l scriu pe tavan, intr-un colt, la mine acasa, fie ca apare pe site, tot eu (cu tare, ca balanta, fara tare) sunt in el.
si intr-adevar mare pacatosenie cu iubirea asta :)

 =  typos
Ioana Petcu
[02.Dec.07 14:37]
*ma bucur / si ce-o mai fi, scuze, dar daca n-ar fi cu typos n-as fi eu

 =  impresionant
Fluerașu Petre
[04.Dec.07 00:22]
Ioana, foarte bun acest poem, care aduce pe alocuri a teatru si reuseste sa le insufle cititorilor o atmosfera speciala, de basm, o adevarata feerie a imaginilor construite atent, cu meticulozitate.

felicitari pentru un stil atent lucrat si pentru o dezvoltare impresionanta a motivelor.

mi-a placut foarte mult

felicitari

petre

 =  un poem simpatic
Mihai Robea
[04.Dec.07 21:27]
pentru ca este scris cu cerneala simpatica. Si reusit in masura in care e original.

 =  niste chestii mici
Ioana Petcu
[04.Dec.07 21:49]
petre, multumesc, un scriitor daca n-ar migali acolo, ar fi doar de suprafata, maybe :) si probabil ca atentia asta face si constiinta textului.

mihai, l-am scris cu o carioca pe un gind pur si simplu.

multumesc ca ati trecut pe aici.

 =  un text bun are logica viului
ion burhan
[10.Dec.07 12:30]
un text bun te face de fiecare data cand il citesti sa-l descoperi altfel.eu asta am patit cu textul tau care are aceasta insusire a unui text viu.e greu cand revii asupra lui dupa o vreme.imi place,dar ridica-te mai sus.de prima chakra vreau sa zic.ati inebunit cu totii.oare nu poti primi un certificat de buna poezie moderna daca nu se strecoara si ceva aluzii sexuale.crezi ca o sa faca grupul miso de tine daca nu demonstrezi ca nu esti o pudica.e o miza ieftina,nu te lasa dusa de curent.mai bine fa-le si nu le mai povesti la motanii astia tineri cum e cu curbura mai ales ca te-ai si scapat cu varianta dacica.i-am si vazut cum le sclipesc ochii cand parcurg textul.iarta-ma ca-ti dau un sfat batranesc ,cam ipocrit,e drept,dar e post si o sa-i ai pe constiinta ca se inchina cu mana aia pacatoasa.

 =  pe val
Ioana Petcu
[11.Dec.07 22:57]
ion, merci de trecere, pai aicipartea erotica e destul de linistita, parerea-mi, nu e nimic explicit. dar se poate ca tocmai asta sa fie mult mai incitant :) lasind la o parte gluma, teztele sunt vii pentru ca traiesc in acelasi timp cu respiratia mea.

 =  semn re/descoperit...
Petruț Pârvescu
[27.Dec.07 15:20]
Ioana,
vin si eu, tarziu, ca de fiecare data, si intregesc acele frumoase ziceri ale prietenilor nostrii. un text bun, cu nerv si conotatii bivalente. felicitari!

Sarbatori fericite!
cu prietenie,




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !