| = Tătucul Stalin trăiește | Nicolae Diaconescu [13.Jan.08 23:13] |
| Nu știam până acum de ce se aplaudă la morți-cazul Dobrin și alții asemenea-. Iată că reflexul se păstreză și după 50 și ceva de ani! Textul are două momente inedite, aplauzele și scandarea numelui la înmormântare și "dizidența" pionerului. Altminteri prea mult balast și tare mi-e teamă că volumul se va citi pe sărite. Apar și destule neglijențe, " sincere și de conveniență ", "dar" de trei ori într-o singură frază, etc., "dar" asta nu se pune. Supărător pentru mine rămâne sinceritatea spusă nu implicită a autorului și oricum șubred argumentată! | |