| + denii tăcute pe străzi lăturalnice, restul eram tot eu? | carmen mihaela visalon [06.Apr.06 21:42] |
| Hei, ma tot plimbam pe site, fara sa descopar nimic nou si bun si... dintr-o data, dau de poezia aceasta. O poezie de iubire, sau mai precis despre "mirarea ca este"- corp alb, statuie exterioară mie si ceritudinea fiintei oprita undeva intre doua galaxii. Stii, primul vers ar fi un excelent titlu de volum de versuri, sau o excelenta definitie a poetului: "Nebestie eu", ultimul vers este o sentinta: "autopsie verde cu ochii mei ascuțiți", sau poate definitia unei spaime. Mi-ar plecea sa stiu de ce iti temiezei pasii si care este "intelesul adevarat" al restului, dupa despartirea de denii. In loc de bine te-am gasit, las o stea, strict!, pentru poezia. Cand voi avea timp o sa revin sa citesc mai mult pe pagina ta. Pana atunci, multumiri. | |
| = ochii mei verzi, ascutiti | Ionut Ghetau [07.Apr.06 10:17] |
| "Poezie" de dragoste, bine spus, de "mirarea ca este",imaginea din text o extrage fiecare, multumesc pentru aprecieri, cred ca o sa mai gasesti cate ceva pe pagina | |
| = erata | carmen mihaela visalon [07.Apr.06 23:03] |
| Mi-ar placea, nu mi-ar plecea tamaiezi, si nu temiezei strict(!), pentru poezia aceasta, si nu strict!, pentru poezia. | |