| = semn | Marinescu Victor [20.Nov.07 19:29] |
| versurile tale au ajuns la cititor, acolo unde m-au dus zilele de necuprins de la o vreme. inspirat sa te vizitez. multumesc! | |
| = da | Ligia Pârvulescu [20.Nov.07 21:35] |
| un text bun, care transmite intr-un mod reusit starile respective (stiu ca e un com aiurea si poate intru la offtopic, dar pur si simplu am simtit textul si din cauza asta nu vreau sa-l disec). | |
| = respiratia libera a textului | Ioana Petcu [20.Nov.07 22:52] |
| sau cam asa inteleg eu poezia - o descidere, o libertate a textului. inceputul sunt convinsa ca mai poate fi eliberat, partea lui "el" e cam greoaie, impletita in multe barochisme: "dormise veșnicii întregi în suflete de așteptare", sau "se pun la adăpost șiruri de brațe pentru posibile viitoare îmbrățișări". "viitor"/"viitoare" apare cam des si notiunea de potentialitate devine apasatoare nu tocmai ok in cazul asta. imi place miezul tot. foarte ok taiate versurile, si schimbul de replici, dramatizeaza si dinamizeaza. si face textul mai viu. as reveni doar asa nitel acolo, la inceput si sper ca o analiza sincera pe text sa nu te dezamageasca, eugenia. seara, tirziu i | |
| = raspunsuri | Eugenia Reiter [20.Nov.07 23:40] |
| Victor, daca au ajuns e (de) bine. iti multumesc Ligia, n-ai intrat:) ti-a placut si asta conteaza. apreciez Ioana, ai dreptate. stiu ca prima parte e mai greoaie, e un fel de cunoastere inchisa. acolo este el, cel care implica tacerea si chiar obligatia de a ascunde ceea ce simte/simtim. pe de alta parte, eu mi-am lasat gandurile sa alerge in linie dreapta. le-am plasat si un zambet usor sarcastic. desi par un spectator dezinteresat la fenomenele eului, nu sunt. zambetul ala nu atenueaza ci exacerbeaza sentimentul. o sa incerc sa simplific, cumva, inceputul. iti multumesc pentru semn si pentru surpriza | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [21.Nov.07 12:19] |
| mi-a placut mai ales versul 2:s-a trezit parasindu-si total viitorul,apoi, inimi stocate, super chestia cu stocarea, ca si cum ai face provizii pt anotimpul sarac in iubire, sa ai la indemna 1, 2 inimi in plus, mi-a placut mult ideea asta.pana la urma poemul il percep destul de suprarealist adaugand spere final:"Dumenezeu este mare" care la prima vedere contrazice orice asteptare.dorinta din final adresata zeitatii e o rugaminte spre evadare. mcm | |
| = parere personala | Anca Anghel Novac [22.Nov.07 04:03] |
| Am citit poemul si mi s-a facut rau. E un poem bun fara indoiala. Prea bun pentru o lume randuita la nimereala si care oricum nu merita "cuvantul de onoare" al acestui text. Eu asa cred... | |
| = Anca | Eugenia Reiter [22.Nov.07 08:54] |
| Anca O (mare) onoare sa te am aici Si o surpriza pe masura Si ma bucur ca ti-a placut Si iti multumesc Si alte cele onorata eu | |
| = Carmen | Eugenia Reiter [22.Nov.07 10:16] |
| te rog sa ma scuzi eu, cu capul in nori, ca de obicei iarta-ma am citit comentariul tau ieri si ma gandeam dupa ca tare frumos ai mai perceput asta cu "provizii pentru un anotimp sarac in iubire" am crezut ca ti-am raspuns:) iti multumesc pentru apreciere nia | |
| = provizii de soare... | Tudor Negoescu [22.Nov.07 13:50] |
| cu toții traversăm acest anotimp sărac în iubire, friguros, întunecat... dacă am fi știut dinainte, ne-am fi făcut provizii de soare... | |
| = Doru | Eugenia Reiter [23.Nov.07 11:34] |
| nu chiar toti... mai sunt si cate unii norocosi:) provizii de zapada ai? iti multumesc pentru cu D de la... stii tu | |