| = "în trecere"... | ioana matei [19.Nov.07 12:30] |
| un text profund în care tălpile "judecă" cerul... | |
| = parere | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| de la retinea mea a devenit ermetica, adica pana acolo pare o floare care se deschide si in loc sa continue, se inchide la loc. iar asta se intampla din cauza ca "filosofezi" un pic, si cam cand nu trebuie cred. sau ii poti zice ca bagi o chestie "cu simbol" si subinteles. | |
| = răspunsuri | ecaterina bargan [19.Nov.07 13:40] |
| Ioana, tălpile "judecă" cerul în măsura în care își pot imprima sigiliul identității de sine în golul transfigurat (în sensul suprem al libertății cugetării apelînd la unul din proprii tropi) Claudiu, nu știu cum ai privit tu versurile de după "retină" dar sunt în drept să suprapun indirect imaginile judecății libere și atitudinale prin poetizarea meditației (nu filosofiei d.p.m.d.v) îți respect părerea pt perceperea deschisă a părții, pledînd pentru expresia întregului însă în momentul scrierii am văzut și eu niște imagini pe care le consider bine amplasate așa cum sunt. vă mulțumesc frumos pentru trecere. | |
| = .. | Ela Victoria Luca [19.Nov.07 15:13] |
| atenție la rimele involuntare: crăpată - uitată - înghețată / în 3 versuri | |
| = . | ecaterina bargan [19.Nov.07 15:25] |
| merci ela. ochiul tău ultrasensibil le prinde pe toate. | |
| = In trecere, umbra își pierde conturul... | Marginean Ioan [19.Nov.07 22:37] |
| E vorba aici doar de un rasarit de soare in urma caruia "umbra își pierde conturul" si totul se roteste pina la o cadere in "gol"!? Desigur e mult mai mult. E o traire poetica. Nu se poate aici sa nu faci filosofie. Poezia mi-a placut. In final dupa parerea mea pierde un pic din tensiune..cu toate ca o pasire in gol nu e intotdeauna egala cu o cadere! cu stima | |
| = răspuns | ecaterina bargan [20.Nov.07 07:28] |
| Ioan, se pare că răsăritul de soare l-ai intuit/ subînțeles/ dedus cumva din conținut, dar e ok. este și soarele ascuns după cuvinte ca să le vedeam mai bine în contrajur. da, o trăire poetică indispensabil, filosofie numai relativ, în funcție de cît de adînc poți privi în cuvinte, sens. în final nu se zice despre echivalența între cădere și pasul în gol, este doar o tendință/ dorință înspre... mulțumesc frumos de trecere și semn. | |
| + Un poem douămiist uitat. Splendid!. | Dragoș Vișan [23.Sep.23 16:01] |
| Există altceva decât poezie niponă în laconicul discurs din poemul "În trecere". Talpa omului poate ajunge oriunde. Sentiment dublu, de înălțare și posibilă scufundare la simpla plimbare pe plajă. "Poetizarea meditației" lirice. E interesant tot răspunsul dat Rodicăi Vasilescu. Douămiiștii au uneori obișnuința, chiar tabietul să poetizeze și... filosofia. | |
| = Ecaterina Bargan-Ștefan. După mine, ești marea poetă douămiistă. | Dragoș Vișan [23.Sep.23 16:09] |
| Punctul este terminarea fiecărei strofe. A ideii bine exprimate. Semnul autosatisfacției, împlinirii în discurs eului liric dacă a spus totul într-un jurnal liric. Haios apelativul folosit în comentarii de toți ("Claudiu, [...]"), douămiiștii bărbați pretinzând din solidaritate față de poete că au în ei și mult din yin. Chiar despre yin, "umbră" trecătoare feminină este partea a doua a poemului "În trecere". Pe retină și-a regăsit "cerul eternă rotație". Mai surprinde autoarea un aspect. Douămiiștii au uneori defectul, obișnuința, chiar tabietul să poetizeze... filosofia. Nu stările intense sufletești. Și în 2023 le-a rămas acest prost obicei multora dintre douămiiști. Nu se scrie cu mintea. Ci doar cu inima, surorilor, fraților. Răspunsul gândit de Ecaterina Bargan-Ștefan, dat unui monstru sacru douămiist foarte boem. Discursul literar generației douămiiste a devenit deseori și prea intelectualist, prea abstract "filosofic", când putea avea sinceritate, sentiment și durabilitate expresivă mai pronunțate. Frumos și degeaba își motiva alegerile discursive o poetă foarte talentată pe timpuri. | |