= Felicitari!
| |
| In viata ta literara sa fii inalta cat orele eterne! |
|
= Un pas catre altii....
| |
Felicitari Daniela...
Si eu am inceput greu, dar am la activ 3 carti...
Bafta in continuare...
Viziteaza www.asiivalceni.ro si te astept cu pareri...
Ionela-Ella |
|
= Victoria, Ionela
| |
Victoria, înaltul îl moștenim și ni-l arată mereu Domnul. De noi depinde să îl trăim. Eu încerc, atât cât îmi e cu putință. Mulțam mult.
Ionela, nu uit, niciodată nu uit. :) Și voi vizita, așa cum am făcut-o și în urmă cu aproape un an, deja. Mulțam.
Ela |
|
= a indrazni e o virtute
| |
| victoria ... citind m-am intrebat daca nu cumva ai numele predestinat ... hmmmm ... pacatul meu e ca intotdeauna incerc sa scap de ceea ce se cheama "balast" . ca sa-ti faci o imagine mai buna asupra a ceea ce zic hai sa-ti arat ce vreau eu sa citesc din poezia ta : am pictat anotimpuri pe stinci / cautind porti de lemn / prin care sa ma inalt cit orele eterne / imblinzind inorogul hoinar / ce-mi sadea taina mortii / in picurii de constiinta./da mainilor mele forma de a scrie / . cu respect .... eu . pana lunga din partea mea ca e cu folos . |
|
+ "urmărind pașii oamenilor / descoseam amprentele lor"
| |
E ca si cum ai respira din nopti miezul anotimpului umbros, un miez de nuca neagra care poarta pe coaja sensul unei disparitii sustinute in coloana vertebrala a timpului. Uitarea, aceasta ispita a memoriei inchisa in vidul fisurilor de suflet, face trecerea spre acea constientizare a spiritului menita sa desavarseasca cele mai ascunse taine. Zborul e la tine viu, mereu viu, chiar daca cerul capata in fundal culori vinetii, de neintoarcere, de moarte. Pleoapele o spun. Pleoapele suporta jocul de lumini si aure. Neindurarea sta doar in mistuirea finala, in ultima taietura a urmelor, unde nevazutul se impleteste in fire de lut. Un alt trup se va naste, un nou eu trecut prin patimile ceresti. Scriind, iubind si creandu-si din nou structura orice farama care palpaie in cosmos va sti de unde sa reia calatoria prin viata si moarte, vibrand pana la ultimul atom, distrugand si remodeland o Phoenix a cuvintelor. Visul dinaintea primului plans nu se uita niciodata, asa cum nici inorogul hoinar nu isi va uita albul. Dumnezeu vorbeste prin el.
Stiu cum treci prin aceste spirale de traire, prin aceste alunecari de anotimp, de aceea tablourile vin intr-un moment bine stabilit pentru a-l reda cititorului. Succesiv si ireversibil.
Las semn de lumina, Ela, pentru reincercarile ce vor sa vina. |
|
= ela victoria luca
| |
marturisesc ca am admirat finalul care leaga totul cu inteligenta si subtilitate.
|
|
= Marius, Adina, teea
| |
Marius, cind scriu uneori sunt precum un sculptor, elimin din piatra ce este in plus, pina la forma dorita, șlefuind asperitățile spre netezire. Alteori, precum un pictor, pornesc de la o ebosa, adaug nuanțe, tușe, până în clpa în care tabloul devine bun pentru privitor. Mulțumesc, ai ales din poezie dansul metaforelor.
Adina, există în miezul acela de nucă, negru, în care am sedimentat cenușa din oameni, în care am adunat moartea din ei, până în ziua când din miezul acesta a răsărit o lumină, atinși fiind de inorog. pe sub pleoapele noastre există atâtea lumi, încât, ceea ce lăsăm vederii este uneori o singură suprafață, nu firul spiralat ce le leagă. Tu ai văzut dincolo și dincolo de dincolo. "Succesiv și (i)reversibil", de aceea mă întreb iarăși: cum de s-a țesut în tine atâta înțelepciune? Of, iar pun întrebări imposibile, mă iartă. Mulțam. :)
Teea, cum să nu alegi tu ultima strofă, tu care te făurești, te prelucrezi, te metamorfozezi continuu, în adâncul sinelui tău? Te îmbrățișez, din albul dimensiunilor mele. :)
Ela |
|
= atât...
| |
atât... |
|
= Nicolle
| |
Este adecvat, și ca nuanțe, și ca semnificație. Sper să ating(ă) lumina aceea. :)
Ela |
|