| = . | nica mădălina [12.Nov.07 19:37] |
| final presimțibil, ca replică firescului din limbajul monologului. și ca exagerare a gesticii care suplinește minimalismul decorului. dar cu nimic mai incredibil, dacă mi-e permisă formularea, decât accentul pus pe public, pe implicarea sa în poveste. o interactivitate ca o boală aici. sau despre taumaturgicul jocului. ce remarc față de alte scenarii de pe această pagină de autor este o mai mare generozitate privind plasarea, contextul. și mai multă simplitate a discursului, verbal sau non-verbal, al personajelor. | |
| + . | nica mădălina [12.Nov.07 19:39] |
| stângăcia mă face să revin. credeam că bifasem. | |
| = bun | Leonard Ancuta [12.Nov.07 19:53] |
| efectul maselor in combinatie cu cele doua singuratati exprinate. depersonalizare pana la refuz, dematerializare. o pierdere definitiva. o singura obiecție. desi coerenta cu ideea din scenariu, finalul e o iesire din decor. | |
| = + | felix nicolau [12.Nov.07 20:20] |
| e un scenariu poezie, f expresiv. dar nu e asezat in tipar de scenariu, ma refer la reglementari. mi se pare mai sofisticat decat teatrul la capit asta | |
| = singurul text scris mai serios dupa aproape 6 luni | Ioana Petcu [12.Nov.07 20:45] |
| elule, am revazut dar ochii sunt asa obositi la ora asta e posibil sa mai scape inca. mada, Liviu Rusu discuta intr-o carte a lui despre rolul publicului. Cartea e veche de prin '36, dar am extrapolat citeva teorii de acolo si ma tot joc sa nu ruginesc pe relatia creatie-receptare. plus ca totul e facut putin aici ca o viziune "teatru in teatru" deasupra tuturor e un regizor care vegheaza regizotii descendenti pe niveluri. leo, am modificat, ai dreptate era cam ca nuca in perete. masele astea sunt ca in clipul de la REM Everybody Hurts :) felix, mi-am dat seama ce "naspa" e sa scrii o cronica la cartea unui prieten. apropo de forma scenariului, lucrez acum pe o piesa care e scrisa in vers liber. e extraordinara forta de sugestie a spatierilor neconventionale. un puu de seara la toti, asa mare | |
| = * | mihai zabet [12.Nov.07 22:26] |
| literatii citesc incet pentru ca savureaza dimensiunile complexe si parfumurile cuvintelor si ale frazelor dar eu nu sunt literat si citesc repede si zic si eu ce a zis nu mai stiu cine dar bine a zis: trauma existentialista a avut o baza fizica in cea dintai extensie electrica a sistemului nostru nervos | |
| = ioana | felix nicolau [12.Nov.07 22:28] |
| daca prietenul e un tip destept, trebuie sa fie extrem de usor sa scrii o cronica la cartea lui. pretenul lala intotdeauna a cerut adevarul si libertatea interpretarii. eu insumi sunt socat de diversitatea mintii omenesti. asa ca sinceritatea nu poate decat sa ma onoreze, ba chiar si duritatea. m-ar ajuta | |
| + limpede ca un film | Ioana Geacăr [13.Nov.07 00:14] |
| Îmi place amalgamul de tragedie antică, expresionistă și absurdă etc. Textul s-a mai limpezit prin absența încărcăturii (și-ncrengăturii) simbolurilor (dar eu încep să le duc dorul medievalelor tale texte-ciudățenii) | |
| = un raspuns ca un tot | Ioana Petcu [13.Nov.07 12:47] |
| ioana, si mi-e mi-i dor, mai dar sunt stari pe care nu le vad intorcindu-se. inca ma bucur c-am scris un scenariu bunuc, o joaca, dar un text bun ca strategie. mihai, important ca mi-am gasit trauma ca stare de dezechilibru esentiala pentru un act creator, fie el si miniatural. mai, mishule, mai :D fel, numia ca ar trebui sa apara si intr-un material de presa si nu pot scrie ceva misticaresc si pe de alta parte nici sobru. ioi, vedem noi cum iese mixtura asta. | |