| = *** | Ligia Pârvulescu [08.Nov.07 14:04] |
| Mi-a placut povestea, dar, vorba ceea, "cel mai mult si mai mult" mi-a placut finalul, este impresionant, cel putin pentru mine. Ma bucur ca scrii, doar asa pot sa te citesc :) Cu prietenie | |
| = "Poveste.." | Doru Emanuel Iconar [08.Nov.07 16:00] |
| O poezie spusă frumos cu o voce gravă, lipsită de patos, despre un destin pe coridoarele vieții, îmbibată cu aceeași notă de tristețe cu care ți-ai obișnuit cititorii. Cu stimă Doru Emanuel | |
| = "Nu plînge copilul meu"... | ioana matei [08.Nov.07 17:44] |
| este o poveste (bine scrisa) doar pentru oamenii mari...daca tatal meu i-ar fi spus o astfel de poveste micutei oti care-am fost odata eu as fi plins...si-as fi plans mult...imagini descrise aici mi-ar fi alterat dureros universul...iar el nu si-ar fi dorit asta chiar daca era "un tată înalt care te ține în brațe și brațele nu-i cad niciodată"...scrierile tale dovedesc o profunda cunoastere a sufletului, a slabiciunilor si delicatetii dar si a unei forte extraordinare ce izvoraste din el...in text pare sa se desfasoare o misterioasa alchimie, ca un drum spre inalt ce desavarseste si infrumuseteaza...iar finalul e deosebit... | |
| = . | sorin ene [08.Nov.07 19:42] |
| transgresarile dincolo de pragul relativ comun, fac din scrierile tale o voce particulara, de durata. un soi de restituire catre propriile noastre constiinte a unor etape, stari, invelisuri, pe care cu siguranta le-am trait, poate usor diferit, fiecare dintre noi. univers domestic, primitor, limbaj de maxima intensitate afectiva. de la a trai pana la a pune pe hartie o stare astfel incat sa oferi prin ea si rezonanta, nu e la indemana oricui. e vorba de har, de a sti sa deschizi ferestre catre un vise sau realitati fruste, catre spatiile pe care altii le credeau goale. ca cititor nu poti decat sa te minunezi atunci cand dupa ce bati la multe porti, in sfarsit gasesti una care nu e ferecata. functiile simbolice au rostul lor, fara a preceda obstacole. semnul de aici e rezumatul a ceea ce am reusit sa citesc pana acum de la tine. | |
| = coltisor chiar a murit | emilian valeriu pal [08.Nov.07 20:00] |
| Ligia, am mizat foarte mult pe final, sa stii. Doru, asta e sunt trist incurabil. Ioana, da e o poveste pentru oameni mari, cam asa, ca mine. Sorin, suna foarte bine ceea ce spui cu o exceptie. Eu nu-mi propun sa durez, sa intru in cartile de romana. Multumesc tutror de lectura, e un text important pentru mine. | |