| = tot mai aproape | silviu dachin [30.Oct.07 03:42] |
| din toate se distinge drumul. drum iubit si urat, curat si murdar, drumul cu care ne identificam, faptele noastre... si pentru ca peisajul sa fie complet, aiurea de complet, apare celalalt mai mult sau mai putin decor. macar..., vorba ta:) | |
| = . | nica mădălina [30.Oct.07 09:01] |
| nu doar aici, ci, in genere, în textele cu așa structură a titlului, deși discursul nu diferă substanțial, ca tematică și sensuri, de celelalte, remarc specificitatea unei construcții mai puțin apăsătoare, o tristețe al cărei logos s-ar situa într-o zonă de joc asumat, mai sprinten, mai nonșalant, fără însă a friza cinicul. plus o cadență a cărei fermitate răzbate mai lesne. | |
| = poate că | heghedus camelia [30.Oct.07 09:39] |
| tocmai aceste lucruri- servirea cu naivități, imposibil de realizat fără a ne fi curățit de fals, puterea de a ignora toate acelea pe care ni le-am fi dorit altfel, și mai mult, a le accepta așa cum sunt, și mai ales, mai ales puterea de a închide muzica în noi, alcătuiesc esența noastră umană. odată ajunși aici, putem începe a trăi oarecum mai nestânjeniți. pentru că am aflat. | |
| = ela | mircea lacatus [30.Oct.07 10:42] |
| splendida imaginea cu lada prin ploaie un fel de chivot personal care trebuie carat cu orice pret prin singuratate trece drumul tau spre mantuire ar suna aceasta ploaie si apoi piatra o certitudine de o clipa urmeaza o demolare si o fuga pe cai slabi de rumegus(faina metafora)cai care nu te pot duce caii care raman frumosi pana la prima atingere si uite ca vorbeam numai de primele trei randuri multe foarte multe sti tu si poti spune prin cuvinte iar si iar emir | |
| = limbaj simplu, curat... | ioana matei [30.Oct.07 16:30] |
| incărcat cu profunzime...descrie un proces lent si ireversibil al instrăinării de "celălalt"...mie poemul mi se pare centrat pe "celălalt", cel important, cel iubit...asta mi-a placut mult...tare frumos acest soi de renuntare la tine, de restrangere (inchidere) sacrificiala a universului propriu la care "celălalt" nu mai are acces din cauza neputintei...tare frumoasă orientarea plină de noblete spre dorinta ca "celălalt" să fie fericit... "îmi spăl ochii" "mă leg bine de trup" "curăț în jur orice urmă de fals"... si inca ceva... am uitat sa citesc ultimul vers...am presimtirea ca el ne intoarce la titlu... | |
| = o seara cu bunatati | Ioana Geacăr [30.Oct.07 20:29] |
| "mă leg bine de trup"...puternică imagine, Ela! | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [30.Oct.07 23:45] |
| Silviu, despre drum e vorba, despre un fel de a fi, și despre mereu celălalt. Măcar de ar fi... Mădălina, pesemne că punctul cela face cumva ca scriitura mea să se rotească mai cu nerv. Eu și în jocuri păstrez un fir de gravitate, nu pot altfel. Libido scribendi e de luat în serios. Camelia, tocmai fiindcă am aflat se pot întâmpla celelelalte. Mai greu cu închiderea muzicii înăuntru, dar e timp îndeajuns. Mircea, de numai trei versuri au deschis în tine o poveste, e semn bun. Caii ceia de rumeguș, fragilitățile noastre. Asta e, așa suntem, dincolo de orice puteri posibile. Ioana, nu poți fi cu adevărat celuilalt dacă nu te decojești de tine, măcar câteva straturi. Altfel, e doar iluzia unui etre-a-deux. Da, ultimul vers se întoarce către început. Ioană, pesemne știi bine cum îi cu prinderea ceea de trup, altu fel nu te-ar fi atras așa magnetic. Ecaterina, am primit o notificare cu un comm al tău intitulat "etre", dar fiindcă site-ul a avut probleme de înregistrare commuri atunci, s-a pierdut. Etre... Mulțumesc frumos tuturor, Ela | |
| = revin atunci | Ecaterina Bargan [01.Nov.07 13:27] |
| în "etre" ziceam că sub orice formă nu s-ar afla lucrurile care ne fac fericiți, esențial este să le avem aproape, așa cum le simțim. frigul ar simboliza depărtarea. de sine, de celălalt, nu știu... oricum duce la singurătate. singurătatea duce la tristețe, nevoie de iubire, refugiu în amintiri. un fel de a fi, fericit cu ceea ce ai, cu memoriile înscrise în urma timpului. inocență, naivitate și puritate așezate straturi staturi în sine, în jur. și desigur muzica interioară în armonie cu starea de suflet. | |
| = Ecaterina | Ela Victoria Luca [07.Nov.07 14:15] |
| Aproape-departe de noi obiectele-ființe-lucruri ne construiesc într-o (ne)fericire mereu relativă. Memoria fiindului e gravată în noi. Mulțumesc pentru revenire. Ela | |