| = . | nica mădălina [26.Oct.07 13:56] |
| tomnaticul acela nu îl văzui (chiar dacă așezat acolo adaugă lungime), cum că fură din simplitatea și directețea ideii. apoi cred că teama, în finalul strofei trei. și or acela... dar ce mă arunc eu pe chichițe? îmi pare aici o suprapunere de povești, poate voit răsucite în felul de spunere, o suprapunere tristă că nu e dialog. așa tristă că la final promite starea care să permită reluări, încercări noi. asupra mea a avut un efect de cântare la patru mâini, dar la piane diferite. însă de asta am două urechi. | |
| = raul huluban | sebastian brei [26.Oct.07 20:49] |
| E un text interesant, chiar ok, dar cred că e mai bine să mă mărginesc a spune că există anumite scăpări - !ochii mi-i feresc de ochii lumii! din strofa a doua e o formulare nefricită, deși s-a dosit a fi un joc de cuvinte probabil. !cu pulberea tainică păstrată uneori iar melancolic alteori, în inimă! lipsește ceva pe acolo, intaxa e parcă din altă limbă, acolo mă opresc din citit serios și nu știu dacă e bine. Păcat că nu scrieți mai des poezie, raul. | |
| = meditativ | Rugescu Ioana Adina [26.Oct.07 21:35] |
| Meditativ , interesant cu versuri bune. am remarcat: "stau sub cerul propriei mele guri." Este una dintre imaginile foarte interesant create! Si nu este singura. RIA | |
| + neo | dan mihuț [28.Oct.07 11:09] |
| eu văd textul acesta ca pe o călătorie senzitivă. de la prima lectură m-au impresionat anumite lucruri. cred că-n primul rând referințele la un bestiar izolat ca semnificație între plăci tectonice, în pământul cărnurilor. pentru că, deseori, forțele htoniene acolo se ascund. prezentul și trecutul sunt dihotomice în măsura în care nu dau linearitate timpului. apoi vindecarea de toate printr-o ordine admisă a vieții, a fenomenului de absorție și la produsul lui, scrisul. expresia e, nu de puține ori, bine aleasă. se simte o alunecare, am mai spus-o, dar și un nucleu propriu, echilibrat. ceea ce mă miră este și faptul că metafizica nu mai e metafizică. aici ea place, chiar impresionează, cum spune și sebastian brei. sunt, din nou, printre cei care te-ar încuraja să nu te oprești. | |
| = raul | Ioana Petcu [28.Oct.07 14:51] |
| zic, un poem in proza care imi acopera plaja asteptarilor. ton grav, bine ales pe feminin, delicat si cu atit mai adinc. ciudat, o nuanta elegiaca bine potentata, in contrapondere cu sensibilitate. dar, aveam nevoie parca de ceva mai putin "baroc" la nivel de limba: eu as renunta de formele pretentioase, "în foc nu-mi mai pot întinde mâna" - inversiunea asta stiu ca da cadenta, insa o preferam vie, naturala. evident e doar viziunea mea. doi de "dar" la inceput prea repetitivi. in rest, fratioare, e ok, mie imi place sa lucrez textul, sa-l despicam / taiem /refacem. merita pentru experimetul intimist-liric-proza reusit. | |
| + . | laurentiu enache [28.Oct.07 15:18] |
| mi-a placut si mie tonul grav dar totusi parca prea joci la extreme .. cand pornesti in forta oferind niste imagini foarte puternice cand pici in patetism si folosesti niste efecte prea-mult-exploatate care printre altele ma trimit si la Perta. evident exista balast dar e genul de balast util [daca se poate vorbi de asa ceva :)] sau cel putin asa vad eu unde e bine ca nu te-ai oprit. ideea e ca desi acest text nu e inca excelent [dar sigur va fi dupa ce te vei lua in serios] eu incurajez aparitia lui | |
| = vei birui, nu-i asa? | Mihaela Merchez [28.Oct.07 22:22] |
| titlul in limba fado-ului, nu puteam trece pe langa. am gasit un poem puternic precum un copac bine legat. si da, chiar "joci la extreme", cum a remarcat un bun comentator mai inainte. vei birui, nu-i asa? | |
| = si bine ca e noapte iar | Anni- Lorei Mainka [14.Nov.07 20:57] |
| si dupa ce te-am citit si pe tine mi s-a lasat un fel de dor de zbor departe peste miini ca m-am speriat , am amorti gindindu-ma cum te reuseste cineva asa pur si simplu, si mai sunt citiva pe site si ma bucur ca va pot citi..... super - ausgezeichnet nu am stele ca ti le-as da doar ca sa stii exact | |
| = imi place mult | Stanica Ilie Viorel [20.May.08 00:47] |
| metamorfoza vietii, din ce a fost si in ce este...din inima piatra si piatra ce ne-a nascut...si-mi place mult de tot cu drag | |