| = Un nou Nichita Stănescu? | Alin Adal [10.Dec.18 14:27] |
| Eu zic să nu te mai chinui atât și îți ofer spre lectură versurile lui Nichita Stănescu: "Și-am zis verde de albastru, mă doare un cal măiastru, și-am zis pară de un măr, minciună de adevăr, și-am zis pasăre de pește, descleștare de ce crește, și secundă-am zis de oră, curcubeu de auroră, am zis os de un schelet, am zis hoț de om întreg, și privire-am zis de ochi și că-i boală ce-i deochi. Frunză verde de albastru, mă doare un cal măiastru, că am zis doar un cuvânt despre întregul pământ, și de bine-am zis de morți și de șase-am zis la sorți, și am zis unu de doi și zăpadă de noroi, și am vrut să fac cu gura focul ce-l făcea arsura că n-am fost trezit, că dorm pe un cal cu șa de domn, alergând pe-un câmp de noapte, de la unu pân’ la șapte - de la șapte pân’ la zece mi-a căzut o viață rece, de la frunză pân’ la umbră mi-a căzut o viață dublă ca pământul și cu lună, noaptea când stau împreună. Și-am zis verde de albastru, mă doare un cal măiastru, pe care mă țin călare cu capul la cingătoare, cu călcâiul la spinare și cu ochiul în potcoave, și cu inima-n silabe de mă duc mări, mă duc ca toamna frunza de nuc, ori ca iarna frunza albă de la floarea de zăpadă… Frunză verde de albastru, mă doare un cal măiastru, potcovit pe lună plină cu miros de la sulcină, înhămat pe soare plin tot cu miros de pelin, și ținut de gât cu mine tot în dragoste de tine, că mi-a fost crescut pe umăr de din doi în doi un număr, tot din trei în trei o iarbă și din patru-n patru-o salbă, și din cinci în cinci un pom, și din șase-n șase-un om. Frunză verde de albastru, mă doare un cal măiastru, văd în față mov și verde, coloarea care mă perde, corcov văd cu veselie, coloarea ce nu se știe, mai aud și-un sunet sus care nu a fost adus în timpan de oameni vii, în a fi și a nu fi, când îmi cade umbră lungă pe sub ochii grei cu pungă. Și-am zis aripă de pene ca să zbor cu ea prin vreme, și-am zis măr ca să zic sâmburi, și-am zis pom ca să zic scânduri, și-am zis nord ca să zic suduri și dulceață ca să sudui, și-am zis inimă la piatră și cântec la tot ce latră, și potcoavă la octavă, și uscată la jilavă, tot le-am potrivit pe dos pe un fluieraș de os, din osul de la picior care-mi cântă cu fior, și din osul de la mână fluierând o săptămână, din osul de la arcadă recea lumii acoladă peste două oase mari unde stau ochii polari. Și-am cântat din coasta mea din vertebra ca o stea, de-a-ncălecare pe-o șa, pe o șa de cal măiastru, foaie verde de albastru." Ți-a plăcut? | |
| = Alin, | carmen mihaela visalon [03.Apr.06 20:37] |
| Biografie Doru Emanuel Iconar Sunt in clasa a-V- a; scriu scurte povestiri, povesti si mici poezii. Am castigat un premiu pentru cea mai frumoasa poveste - 2004 si o mentiune pentru poezii, 2003. Nu-mi place sa citesc, nu-mi plac materiile de la scoala, imi place sa studiez oamenii. Am scris in clasa a-II-a : _______ Poate acest autor este o clona, sau poate este chiar un copil. Daca este un copil, care in clasa 4 a inceput sa-l citesca pe Nichita, bravo lui. Daca nu este un copil, bravo tie. Intotdeuna este nevoie de un refresh:) | |
| = Refresh | Alin Adal [03.Apr.06 21:11] |
| E vina mea că nu am citit biografia înainte de a posta comentariul. Dorule, dacă ești copil te îndemn la originalitate! Scrie după cum dictează sufletul tău, nu al altuia! Dacă ești adult... nu am cuvinte. Carmen: mulțumesc! | |
| = Ceva nu se leagă | Alin Adal [03.Apr.06 21:58] |
| Propun editorilor să verifice acest cont. După acuratețea textelor (a se vedea și folosirea diacriticelor), nu cred că autorul are 11 ani. Intuiesc o clonă care ne râde în nas. E totuși posibil să mă înșel (mi-aș dori). | |