Comentariile membrilor:

=  parere	sorin ene [22.Oct.07 14:15]
simplitatea transpunerii la nivel semantic, o abordare deloc superficiala si suprafata de limbaj in stransa concordanta cu sensurile ce se vor receptate, toate acestea dand senzatia, nu doar in textul de fata, ci in mai toate scrierile tale, de organisme vii
=  ...	Carmen-Manuela Macelaru [22.Oct.07 14:34]
sunt poeme pe care le citesti si ramai mut, asa..., toate cuvintele se topesc si parca nu mai stii ce sa spui.o cadere in cadere, ca un vis in vis, calauze moarte deja,dar cel mai mult mi-au placut corbii si ca nimeni nu poate fi iertat definitiv. mcm
=  La ce ne-am trezi	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
La ce ne-am trezi,Sunt moarte călăuzele*.Poemul e construit foarte atent așa încât poanta finală *Nimeni nu este iertat definitiv*,își face efectul.Mă refer la fiorul liric. Gânduri bune Victor
=  Corectură	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
*nu poate fi iertat*.Într-adevăr mult mai adânc sensul.E interesant ,am făcut comentariul deodată cu Carmen și ne-am oprit amândoi la acele *călăuze*. Victor
=  părere	bargan ecaterina [22.Oct.07 18:24]
nu știu dacă am văzut bine dar am desprins de aici o imagine a judecății de apoi, mai ales datorită prezenței apostolului, imprimării păcatului și căderii. totuși o oarecare egalitate între participanți "eram toți/ în jurul aceleiași mese". foarte sugestiv "cratere pe suflet" - de parcă într-adevăr s-ar hotărî soarta cuiva, emoții puternice, erupție a trăirilor mai ales că sunt implicați și copiii. "să cădem domnilor să cădem" - de parcă asta ar fi salvarea, sau poate nu mai rămîne nimic altceva de făcut. am rămas un pic surprinsă la "la ce ne-am trezi/ sunt moarte călăuzele" - deci ori era un vis, ori e un mesaj din lumea cealaltă și iarăși moarte corbi moarte. da, despre iertare se vorbește, despre căderea în păcat, iertare, poate greșesc. una știu sigur "nimeni nu poate fi iertat definitiv".
=  definitiv	Rugescu Ioana Adina [22.Oct.07 21:13]
Oglindire asupra existentei in general dar mai ales a devenirii -in mod special... Panorama desertaciunilor, tablouri ce ne fac sa meditam asupra soartei si sa ajungem la concluzia pesimista ca totul este supus pieirii..ca zbaterea umanitatii este fara sens pentru ca "nimeni nu poate fi iertat definitiv"
=  iertare	Cristina Rusu [22.Oct.07 22:18]
am vazut aici spirala in care ne invartim cu totii. copilul care se adanceste in pamant din cauza pacatelor parintilor. si un mare adevar in aceste versuri. "nimeni nu poate fi iertat definitiv". un poem concluzie foarte bun. drag, bia
=  mulțumesc	Ela Victoria Luca [23.Oct.07 13:02]
Sorin, la simplitate se ajunge cel mai greu și se păstrează cel mai greu. Ca și viul, autenticul viu. Carmen, fărăcuvintele uneori rostesc mai mutl decât toatecuvintele, mai ales în lipsa călăuzelor. Victor, da, "la ce ne-am trezi" din amorțirea și iraționalitatea noastră dacă nu mai avem lumina, sensul, drumul, călăuzele? Ecaterina, da, este ca o judecată, nu neapărat de apoi, chiar dacă pe acel pattern se așetrne, pesemne așa văd eu judecățile, conștientizările. Nu putem fi iertați definitiv, fiindcă în urma noastră sunt căderile și noi la rândul nostru cădem în aceleași păcate, ori altele, și le tot transmitem. E omenesc. Ioana, o zbatere a omului de când este el și cât o trăi el. Nu deșertăciune, dimpotrivă, ieșirea din ea. Acesta ar fi înțelesul. Chiar dacă nu putem fi iertați definitiv. Cristina, e spirala nașterilor-morților de la Începuturi și până la un "definitiv", nu vom ști niciodată unde se închide spirala și dacă. Asta e mai presus de iertare. Ela
=  *	mihai zabet [23.Oct.07 13:10]
imi place pohema dar ma impiedic de hohotul corbilor adica cum hohotul corbilor? corbii hohotesc? nu stiu ma agita hohotul asta
=  Michel	Ela Victoria Luca [23.Oct.07 13:14]
Da, da, și corbii hohotesc, sau așa se aude uneori croncănitul lor. Da, știu că irită, taman cesta o fost scopul. Merci, Ela
=  *	mihai zabet [23.Oct.07 13:17]
nu ma irita ma agita adica ma agita sa vad un corb hohotind asa hohohoho ho ho bun deci asta fu scopul atunci e ok