| = darul meu pentru tine si pentru iubita ta! | Maria Prochipiuc [03.Apr.06 11:40] |
| îmi îndoi genunchii răscolită mereu de cuvântul maternității mă așez în fața icoanei să-mi regăsesc sufletul într-un trecut nu-mi lua cuvântul că totul pe lume e trecător năpădită atunci de lacrimi cercetam ușa cu obrazul plin de tristă însingurare să mă fi uitat smintită de ură ca o nălucă sau poate norii plumburii rupea timpul a neființă zdruncinul ființei te îndeamnă să-mi frângi aripile înainte de zbor te caut în albastru ochilor mei spovedanie a timpului trecut Textul tău mi-a răscolit sufletul a cuvânt și a necuvinte. Doar atât pot spune! | |
| = Gavril | Raluca Oprita [03.Apr.06 15:03] |
| Aici am găsit arta cuvâtului, asemeni unui tărâm sfânt în care intri cu luare aminte, pe vârful picioarelor... în șoaptă. Cu apreciere | |