| = semn... | Petruț Pârvescu [17.Oct.07 12:07] |
| Maria, am citit cu placere poemul tau. sens, caldura, mesaj. succes! retin:literele mi se așează în toate limbile vreau să înțeleg neînțelesul eu sunt aici las sunetele peste coardele rupte cu prietenie, | |
| = Maria | Mahmoud Djamal [17.Oct.07 12:55] |
| sa stii nimic nu este intaplatpr doar neintamplarea descopera lumi oamenii devin pasari norii inverzesc in umbra inimii reci eu sunt aici las sunetele peste coardele rupte. un poem lin si cuminte. felicitari | |
| = Maria | Mahmoud Djamal [17.Oct.07 12:55] |
| sa stii nimic nu este intaplatpr doar neintamplarea descopera lumi oamenii devin pasari norii inverzesc in umbra inimii reci eu sunt aici las sunetele peste coardele rupte. un poem lin si cuminte. felicitari | |
| = fur în fiecare zi din amintiri - pentru Felicia | Maria Prochipiuc [19.Oct.07 08:28] |
| Petruț – Oprirea printre cuvintele mele îmi dă speranța că, încă mai exist, că, încă trăiesc cuvântul, ce e important e că măcar un suflet vibrează la citirea a ceea ce scrii. Mulțumesc! Djamal – finețea privirii tale oprită peste poemul meu, mă bucură, înseamă că, încă mai am ceva de spus, acum cumințenia poemului probabil se datorează faptului că este și o dedicație unei persoane dragi mie, o prietenă adevărată, care m-a întâmpiat aici pe site la începuturile mele cu multă dragoste și am rămas de atunci unite întru cuvânt. Mulțumesc, e important ce ai spus, mai ales că era dedicație și doream să văd dacă am reușit să mă desprind fără să se simtă acest lucru. | |
| = asteptand mereu o scrisoare | lucian sturzu [30.Oct.07 11:25] |
| sunt clipe cand pe poteci neumblate timpul rascoleste frunzele in cautarea unui amar de fecioara "si-a romantei nesfarsite cand arcusele se frang" lucian | |
| = versul romanței nesfârșite | Maria Prochipiuc [13.Mar.08 00:39] |
| lucian sturzu - recitind din poeme te-am regăsit aici, nu am primit semn că ai fi trecut și am purces mai departe și acolo în pagina ta am mai descoperit ceva, dar asta mai târziu. Fumos versul când arcușele se frâng. Mulțumesc de popas, altă dată voi fi mai atentă... așteptăm mereu o scrisoare, dar se pare că eu deja am primit un răspuns... | |