| = ela | Paul Gorban [12.Oct.07 02:05] |
| semn si retin "în fond nimic nu ne oprește să distrugem încet-încet fiecare bun din noi din celălalt ce mai contează tot putrezi vom fi" cred ca ai dreptate | |
| = ... | Mihai Robea [12.Oct.07 09:35] |
| despre poezie numai de bine. M-a frapat motto-ul...a doua lui parte..."Avem fiecare un anumit caracter. Anumite limite.Pe care nu le putem depasi nici prin cultura, nici prin credinta, nici prin poezie". Nu as putea sa spun decat ca cei care cred intr-un asemenea "verdict", au o mare problema. | |
| = bunele noastre posesiuni | bargan ecaterina [12.Oct.07 14:42] |
| de ce să nu renunțăm la orgoliu, ipocrizie, nimicnicie, lăcomie, invidie și alte bunuri niciodată personale? de acum să ne sărăcim de toate cîte umplu pustiul sufletului, patrimoniul inutil. da, din limite crește adevărata artă. interesantă ideea, potrivit motto. întotdeauna am fost pro schimbare. am și început procesul delete "bunele noastre posesiuni". | |
| = im-personală | Miruna Dima [12.Oct.07 16:11] |
| Câtă sinceritate e aici și cât de direct se înșiră! Nu te-am mai citit demult așa și deși tema e, să zicem, amară, mă regăsesc (și asta cred că o pot spune mai mulți)și simt nevoia să împărtățesc asta, să spun "sunt aici". Mi-e drag felul acesta de a te exprima, mi te aduce aproape. | |
| = e ok | constantin cristescu [12.Oct.07 19:54] |
| Grea, dar adevarata.Recunoasterea acestor elemente,in care vrem nu vrem ne regasim, provoaca noul. | |
| = vouă | Ela Victoria Luca [13.Oct.07 20:17] |
| Paul, dreptate au ba, acesta este un adevăr dincolo de subiectivitatea noastră. Mihai, uite că totuși tot Nichita Danilov, în continuarea ideei de tine neacceptată (e revoltător, da, dar crede-mă că sunt oameni care nu se pot ajuta nici prin cultură, nici prin credință, nici prin poezie), adaugă o "soluție", o cheie esențială: "Aceste limite trebuie să le sondăm în inconștientul nostru. Din ele se va naște adevărata artă." Foarte fain pus accentul pe adevărata, nu? Ecaterina, e ceva ironie în acele "bune posesiuni", e ceva revoltă împotriva nimicniciilor noastre de toate zilele, pesemne spusă cam brut și prea direct. dar așa sunt eu unoeri, chiar și în poezie. Miruna, adevărurile temeinice și clare nu ami au nevoie de voaluri, unduiri, ape-ape. Ele doar se spun. Sincer, franc, ferm, vertical. E bine că o poezie ca aceasta poate să mă aducă aproape. Constantin, da, orice recunoaștere a limitelor noastre ne poate facilita depășirea, transformarea, mersul mai departe. Altfel. Mulțumesc frumos, Ela | |