| = "cântec de fluier", in spatiu mioritic | Amalia Cretu [11.Oct.07 19:59] |
| incerc sa descifrez sensul metaforei: o clipa de liniste cand eul poetic se exprima pe sine cu emotia celui care asteapta un gest având puteri miraculoase "de inorog" ce vindecă bolile, curăță răul, dă viață; dar nu poti avea deplina certitudine, spune poetul, atunci cand "ochiul tău deschis în om"/ratiunea/ constata ca legendarul inorog este "cocosat" de povara timpului si pare lipsit de puterea semnificarii binelui; nelinistea si indoiala se instaleaza in suflet: "Cocoșat inorogul prin ceață/Unde ești?Piatra căzută/ Nu voi fi...Ascultă-mă" atunci cand intrebarile raman fara raspuns, dar versurile lasa impresia ca dincolo de teama de a nu mai fi cineva stie, rosteste gand si indemn; ultimul vers, cu rezonanta baladesca evidenta, ma duce cu gandul la "picior de plai...mioritic" unde tristetea este doar "cântec de fluier"; Victor, pentru nota de optimism pe care voiesc a-ti trimite, renunt a mai citi penultimul vers! tot binele; ps. emotia transmisa prin "degetul mic al unui copil" m-a impiedecat sa elaborez un comentariu intemeiat stilistic, dar...poezia este uneori viata! aprecieri si salutari din bucuresti, amalia | |
| = Promisiune | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Amalia,promit să nu mai pun versuri atît de *agonice* și cenușii.De fapt poemul are mai bine de 20 de ani.Nu știu de ce l-am prezentat.Mulțumesc pentru consistentul și generosul comentariu. Gânduri bune și salutări din cluj și un zâmbet optimist victor | |