| = Replica in amintirea lui NICHITA | carmen mihaela visalon [02.Apr.06 16:03] |
| Draga Ioana, Semnul ca am citit o poezie, pe lungimea mea de unda, il primesc, ori de cate ori, ma trezesc replicand. Poezie ta m-a obligat sa scriu. Si nu despre orice, sau oricine ci despre Nichiata. Multumesc. "ce s-o fi întâmplat până la urmă cu acel chip uriaș?"(nichita stanescu*) zace intins sub norului albastru ca un inger transformat in daimon transformat in inger victor, victoria, copiii revolutiei n-au auzit de el, n-au vazut filmul omonim, n-au cules roadele mortiidedragulniciuneirevolutii, dar este bine, acum, la noi, este primavara alternativa, au inmugurit cladiri de otel si sticla, si... oricine are permis, e liber sa traga cu pusca, in casa memoriala de la ploiesti, in bojdeuca, in tei. pupaza este la putere... dragut, taranul moare pe camp, in curand, vom legifera iubirea de copii in amintirea lui Allen Ginsberg** si a filozofilor greci "I went in the forest to look for a sign Fortune to tell and thought to refine; My green valentine, my green valentine, What do I know of my green valentine**? cui ii mai pasa de EL, cel care nu se lovește de nimeni si de nimic, pentru ca n-are nimic daruit in afara prin care s-ar putea lovi. nichita stanescu cuiiimaipasadeHRISTEA, cui? cinemaidoarmecuumeriipopulatidesiruldebarbatidesiruldefemei- penecarenusevad* undesuntcampiilehiperboreeneundesi-adezbracatrupulsi... aplonjatinapecusufletulneparat*? candvoiaflaamsavaspusivoua. | |
| = erata la versurile inspirat din elegia a opta. | carmen mihaela visalon [02.Apr.06 16:07] |
| aplonjatinapecusufletulneaparat, nu aplonjatinapecusufletulneparat | |
| = iar am gresit! | carmen mihaela visalon [02.Apr.06 16:10] |
| erata la versul inspirat, nu la versurile inspiat... iertare | |
| = Carmen :) | Ioana Veronica Epure [02.Apr.06 16:31] |
| Carmen, mulțumesc și eu. Consider că Nichita a cuprins în creația lui cel puțin câte un vers în care să ne regăsim fiecare. Iată, acesta a fost versul în care mi-am zărit reflexia, dar el este doar un moto pentru poezia mea. Îl admir foarte mult pe Nichita, dar te rog, nu lua poezia mea ca pe un omagiu pentru marele poet. Aici sunt eu. Te mai aștept. | |
| = Ioana | carmen mihaela visalon [02.Apr.06 16:41] |
| Nu am luat poezia ta ca pe un omagiu, pentru ca, in general, poemele apocaliptice, nu sun omagiale, ci dramatice, ca sa nu spun tragice. Adevarul este ca dupa prima lectura, pe nerasuflate, nu am fost in stare sa ma gandesc si sa interpretez poezia ta, pentru ca m-am trezit cu scriind. Replica mea este un omagiu Nichita. Ce am vrut eu sa-ti spun a fost ca, doar o poezie adevarata poate declansa starea de poezie. De cateva zile eram blocata, si versurile tale m-au eliberat de ceea ce ma framanta: imposibiliatea de a intra in dialog cu Nichita. Dupa ce ma eliberez un pic, sper sa te recitesc si sa revin cu un comentariu. Inca o data, multumesc. | |
| = iar erata | carmen mihaela visalon [02.Apr.06 16:48] |
| m-am trezit scriind, nu trezit cu scriind | |