Comentariile membrilor:

=  in fine	emilian valeriu pal [08.Oct.07 19:10]
Pentru cine are rabdarea sa citeasca un text asa lung, s-ar putea sa aiba placerea sa constate ca a facut bine. E un poem bun, cel putin in opinia mea. Am stat si mi-am imaginat daca ai dispune altfel versurile, mai aproape de proza, dar tot poem. O atmosfera ciudata, o tandrete si o lipsa rece, cel putin la nivel de perceptie a mea. Uneori putin cam tehnic si pretios, uneori putin sufocant, insa e bine atit cit compenseaza stiinta de a scrie. Evident, opinia mea.
=  ...	Elena Marcu [09.Oct.07 09:00]
E poezia mea preferată din tot ce am citit până acum în pagina ta. O poezie care, pentru mine, își transcende cuvintele, probabil e un nonsens ce spun... o uimire pe frecvența căreia mă așez firesc și-o las să curgă, ca și cum mi-ar fi parte integrantă. O păstrez.
+ poemul meu de dimineata	medeea iancu [09.Oct.07 09:41]
pentru simplitatea si pasiune, pentru sinceritate si puterea de a trece prin imagini, de a le retrai pentru a le scrie. as fi impartit poemul in doua parti, ce/i drept nu/mi doream sa se termine dar pentru cititoul amator paote ar fi o idee de structurare a textului.
=  ...	cezara răducu [09.Oct.07 10:07]
no more words..ce aș putea să spun despre acest poem...total?ca o declarație definitivă?doar cei ce iubesc sunt atenți la detalii. cu sinceritate,
=  "pînă cînd cele două jumătăți / se dovedește că nici măcar nu se potriveau"	silvia caloianu [09.Oct.07 10:15]
daca sincer, mai rar se intampla sa merg pe urma stelelor agonice si sa gasesc un text ce meita evidentiat. asta - da! vad aici o pasiune credibila, cu impact, o viata care bate filmul, un scenariu trait si povestit asa, incat sa lasi totul - dar tot ce ti se parea important pana in aceasta clipa! - si sa asculti. si, sa revii, sa recitesti. felicitari!
=  ...	Mihai Robea [09.Oct.07 10:53]
am rămas cu privirea fixată pe subtitlu. Succes!!:)
=  frumosii nebuni ai micilor orase	dorin cozan [09.Oct.07 11:10]
mi-a placut, in fine
=  poezie de-adevăratelea,	heghedus camelia [09.Oct.07 11:28]
ce se pune pe suflet. cred că așa se scrie când scrisul pune stăpânire pe om..
=  cascadă	Ela Victoria Luca [09.Oct.07 11:37]
am citit autorul, toate postările. am citit acest poem de cel puțin cinci ori. cum rar mi se întâmplă. senzația rămâne aceeași: o cascadă poetică, lumea descrisă într-un ritm năvalnic, cu toate dragostele căzând peste noi, cu cei doi care transgresează spațiile cuvintelor și ale departelui-aproapelui, într-un discurs simplu și totuși bine susținut, nu obosește, nu pictisește, nu întoarce privirea citiroului în altă parte. și merge fără îndoială pe conturul a cel puțin unei trăiri în doi pe care fiecare din noi a trăit-o vreodată. un pic descriptiv pe alocuri, un pic disonant (ți-e ție, ce zic ci, ce zici și etc.), dar dincolo de toate o mână/voce sigură, Cătălin Pavel. am făcut remarcat poemul. autorul sigur va fi citit mai departe. Ela
=  p.s.	Ela Victoria Luca [09.Oct.07 11:39]
am rugămintea să completați profilul dvs. cu câteva date biografice, conf. reguli site și pt a avea pe viitor nivel de acces superior celui actual. mulțumesc frumos.
=  aici...	ioana matei [09.Oct.07 12:42]
e iubire... și "doar doi oameni, ce-i drept" "doi, sau în fine"
=  semn cu semn...	Petruț Pârvescu [09.Oct.07 14:39]
Catalin, luat de val, comentarii... si de ce nu, stele, pe pamant... si in cer, am citit si eu poema ta. felicitari... atat tie, cat si mie... si pricepi, poate, de ce... un text f. bun. se vede arta si precizie, ca sa zic asa, intertextul si talentul... o parere(mai mult sau nu, autorizata): cred ca e putin cam lung (poemul!). scade in mesaj, dinamism, rigoare. il asteapta, pe ici, pe colo(din aceasta pricina), monotonia... si.. e pacat! cu sinceritate si prietenie,
=  nu am mai intrat de cateva zile	Tara Mircea Marcel [09.Oct.07 23:13]
pe agonia, si ma bucur ca am facut-o acum superb... un ton oarecum plictisit si glumet ("[...] adică staționarea interzisă și singura soluție e să părem că ne certăm atît de violent încît chiar și poliția să se jeneze să ne pună vreo întrebare") care de fapt ascunde ceva frumos de tot, un dans in doi, in fiecare zi, la fiecare mie de km sau suta de ani. un dans in doi chiar si atunci cand unul lipseste. "in fine" ti-as da o stea daca as avea
=  pe aici se trece în șoaptă	Gabriela Marieta Secu [10.Oct.07 09:46]
Cu sufletul suflet, am citit poemul acesta... și tac, cuvintele ar fi de prisos... frumoasa construcție literară... dulce-amară fericire ...cât de bine conturată... felictari, daca se poate aplauda astfel durerea atunci palmele ar putea fi numite lacrimi... atingerea lacrimilor... iti multumesc de lectura acestui poem...
=  artistic	Liliana Matei [10.Oct.07 11:53]
Un poem care mi-a facut ziua frumoasa...o sa-l citesc si maine. ;)
=  noi doi, sau in fine	taran georgeta [10.Oct.07 15:20]
Aceasta poezie este preferata mea, felicitari pentru poet, exprima realitatea in cel mai credibil mod. Felicitari!!!!
=  domniile voastre	Catalin Pavel [10.Oct.07 18:50]
Emilian, multumesc pentru rabdare si, evident, pentru opinia ta Elena, multumesc pentru uimire. Daca pastrezi poez, pune-o la banca sa faca pui. Medeea, multumesc tare pentru gestul astronomic. Cezara si Camelia, Ioana, preamultumesc. Silvia, speram din suflet ca viata NU bate filmu. Mihai, descrierea lumii e terminata in 2004 (16 parti). Ela, imi pare bine ca nu ai postat un comentariu care sa puna textu prea tare in inferioritate. Grozav ca m-ai pus pe lista. Sint bucuros. Petrut, nu inteleg de ce te feliciti. Si nu stiu de ce, dar simt ca motivul pentru care te feliciti este suspect. Mircea, amicalement votre. Gabriela, dupa povestire in rama, si poezie in comentariu. Sarutmiinile. Liliana, multumesc si pentru recitirea de miine.
=  :-SS	dorin cozan [10.Oct.07 21:19]
te-a deranjat comentariul meu?
=  de viata si de film	silvia caloianu [11.Oct.07 09:05]
aici totul e firesc, da, e cum am putea vedea si in filme, dar asa mi-a parut mie: ca are o doza de ceva ce rastoarna ordinarul, povestea aceasta. ceea ce nu trebuie sa te sperie, in tendinta de a fi ultramodern.
=  realitatea vietii	elena dogaru [12.Oct.07 00:54]
pentru prima data in viata am ramas fara cuvinte. si cand te gandesti ca fiecare dintre noi se gaseste cumva in aceste versuri...
=  in fine	Fluerașu Petre [13.Oct.07 00:53]
catalin, felicitari pentru acest poem. E destul de lung, dar merita in opinia mea, macar pentru acel final foarte frumos, scurt, intens, care ii permite cititorului sa ramana cu senzatia, sa plece cu ceva de aici. felicitari pentru forta imaginilor, felicitari pentru succesiunile coerente si felicitari pentru ideile pe care le expui. in fine, felicitari :) mi-a placut mult petre
=  noi doi adica	Constantin Ion [13.Oct.07 11:21]
''noi doi care n-avem nici un viitor dar sîntem îngrijorați de rombul soarelui ...'' Poemul tau este altceva decat poleiala de cuvinte din recile mimari de sentimente atat de des intalnite sub numele de poezie...Poemul tau este, in clar-obscurul sau, luminos.Frumos si armonios.Eu nu sunt specialist, dar mie imi place foarte mult sentimentul caleidoscopic de iubire si adevar pe care il simt citindu-l. Va voi mai citi, pe el si pe tine. Cu prietenie, C
+ da	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
eu intr-adevar am vazut o descriere a lumii. o lume vasta, plina de sentimente si trairi personale pe care autorul a avut grija sa le contureze intr-un fel placut, foarte putin greoi, fara sa insiste prea tare asupra imaginilor de efect. de fapt acest text e scris intr-un moment in genul celor in care ne uitam pe fereastra cu privirea fixa timp de vreun minut fara sa constientizam exact ce este in jurul nostru. cam asa il vad eu. autorul mi s-a parut putin cartarescian pe alocuri desigur. vag mai bine as spune. o sa spun ca partea mea preferata este strofa asta "noi doi adică ceea ce știm unul despre altul [...]"
=  cite ceva	Catalin Pavel [14.Oct.07 15:25]
Dorin, citusi de putin, dar nu m-am putut ridica la inaltimea comentariului tau Silvia, nu am tendinta de a fi ultramodern. mai degraba ultramarine. Elena, cuvintele trebuie recuperate, altfel n-o sa mai poti scrie propriile tale texte Petre, multumesc, atita ca eu nu expun nici un fel de idei. poate cind o sa mai imi vina mintea la cap. Constantin, sint foarte flatat, pe nedrept evident. Claudiu, comentariile tale sint impresioniste, valoroase in masura in care par a fi scrise de la mare departare si oarecum impartiale. Cartarescu este un autor despre care eu am scris intr-o revista culturala (horribile dictu) ca ma ofer sa fur daca nu exista bani ca sa i se traduca textele (proza) in limbi straine; dar la cum stau lucrurile de fapt, cred ca ar trebui sa fure el pentru mine, ca am mai multa nevoie. multumesc. ai vazut perfect, textu e o reverie, dar fara odihna. ceva absurd cum e cafeaua decafeinizata.
=  "acea lume factorială"	silvia caloianu [15.Oct.07 13:35]
fie, daca zici: "ultramarine" - culoarea rece a neantului, a distantei. sa folosesti in vreun poem asta (ce spui mai sus): "ceva absurd cum e cafeaua decafeinizata." si "reveria fara odihna" imi place cum suna. adica, iata cum unii isi imprastie potentialul poetic prin subsoluri :)
=  live it.	Anne Marie Oprea [18.Oct.07 11:40]
o gramada de comentarii.. vroiam doar sa-ti spun ca mi-a placut. citeam si-mi ziceam in gandul care se invartea in jurul poeziei: "fuck". pentru ca eu cred ca uneori exista cate un noi doi. odata la 100 de ani, odata/existenta/cap de locuitor, odata la 1000 km. live it. punct.
=  Chiar și pâinea se frământă mai ușor, crede-mă!	nonciu dragos [19.Oct.07 13:20]
Sindrofia nu poate începe când vrem noi, pentru că nu suntem tocmai pregătiți pentru asta, așa cum am vrea noi. Sunt scumpe toate pe acest pământ, de ce să le cheltuim așa de ușor.
=  domniile voastre	Catalin Pavel [29.Oct.07 13:52]
Silvia, sa vezi la Sabato potential poetic prin subsoluri... Anne Marie, abscons. nu stiu ce imi recomanzi sa traiesc, o poveste de amor pe bune, ca sa vad cum e? thanks but no thanks. Dragos, am apreciat superba inadecvare a comentariului la text. presupun ca trebuia sa pui acest comentariu pe blogul unui agent de bursa din Brazaville.