| = carceralitate definită | silviu viorel păcală [03.Oct.07 17:02] |
| ca nevoia de celălalt | |
| = locul rigid în self | bargan ecaterina [03.Oct.07 19:35] |
| fascinant spectacol al scrierii de sine. aici ai reușit să te deschizi complet, chiar și într-un corp străin ("bine cusut pe dinăuntru"). poezia asta m-a cucerit total. mersul calificativ în neștire, în trecutul cusut ca și celelalte corpuri. pragmatismul percepției irecuzabilului real din marginile lucrurilor în nemargine amplifică trăirile interioare, indispensabil împletite de firesca apropiere de sine. dependența dintre celulele-de-sine, dizolvarea inconștientă de sine, resemnarea. aici coaserea pe dinăuntru nu exprimă strangularea libertății individuale, ci păstrarea propriei personalități iar germinarea artistică o văd aici : "eu sunt doar segment de zi, bine cusut pe dinăuntru în corpul altcuiva. am numele meu, un locus, o mișcare-în-sine -(escaladînd treptele latente ale eului interior)- și uneori reușesc să fiu eu. atât timp cât celălalt nu mă aspiră." îți doresc numai să fii ceea ce ești chiar și în preajma oamenilor-aspiratori. | |
| + aspirator sau aspirat? | Ioana Geacăr [03.Oct.07 21:35] |
| Din obsesia asta a oamenilor aspiratori și a oamenilor aspirați ți-a ieșit un poem tare bun, cu un echilibru ideatic și sentimental (pateticul e departe!, cu un discurs de-a dreptul captivant, vers după vers: "se întoarce pielea pe dos, din cauza oamenilor-aspiratori." Soluția de păstrarea identității ar fi:" doar închizând bine corpurile. toate corpurile." Realistă și dramatică existență induce spaima pierderii de sine :"ele, rebuturile, îți pot lua locul oricând. se pot instaura ca o entitate adevărată, pulsație a iluziei." Sunt locuri unde expresia se-mpotmolește ("ascunzător de vid și de nonsens."), dar le vei observa revenind rece pe text, cândva. | |
| = * | Dana Mușat [04.Oct.07 11:33] |
| Din prima secunda titlul iti induce ideea de intregire sau, mai bine spus, de alaturare a ceva cu un scop bine definit(Scopul ar fi, prin titlu "metamorfoza"). Reteta pe care ne-o transpui este una cat se poate de simpla: "se întoarce pielea pe dos, din cauza oamenilor-aspiratori" - aspiratori de sentimente si ganduri bune sau, probabil, de idei. Si pentru ca esti un segment de zi, asa cum ne marturisesri in finalul textului, metamorfoza si alcatuirea care se realizeaza undeva in imaginarul cel mai apropiat de realitate sunt reactii asteptate. Un segment este o parte a unui intreg. Fiecare dintre noi este un segment de zi, caci altfel nu ar mai fi intreg. Un text bun. | |
| = părere | Liviu Nanu [05.Oct.07 12:06] |
| Un discurs liric închegat și interesant, în ciuda unor formulări mai puțin poetice pe care le-ai strecurat pe alocuri. Am remarcat oamenii-aspiratori și ultimele 3 strofe | |
| = un fel de manual | Alberto M. Popesco [05.Oct.07 12:55] |
| eu am perceput ultimele 3 strofe ca sfaturi/reguli de existenta. daca n-are exista atata resemnare in text, as putea spune ca e pe gustul meu. oricum, e un text bun, merita instelat amical, | |
| = răspunsuri | Ela Victoria Luca [08.Oct.07 12:41] |
| Silviu, comentariul tău se poate desfășura măcar în 2-3 fraze; aici este o nevoie de a păstra totul bine închis, altfel aspiratorul știe să își absoarbă până la gol ceea ce are nevoie din tine. Ecaterina, da, esențial despre păstrarea propriei identități, propriei suflări, propriului self, eu, inalienat și necontaminat. Bine-coaserea e necesară, fiindcă există mereu în preajmă aspiratori. Ioana, da, voi schimba una-alta din acest poem-gând, nu la "rece", fiindcă exact "la rece" l-am scris. Posibil când mă voi hotărî să îl scutur și pe el de "scame". Când existența îți este amenințată, atunci știi să prețuiești fiecare nanosecundă de viu. Dana, nu e o rețetă, nu se prescrie acest modus vivendi, nu am intenționat decât cel mult o cauzalitate a acestui fenomen de absorbție în celălalt și necesarea păstrare a ceea ce ești, tocmai pt a nu te pierde pe tine. Liviu, mulțam pentru prezența ta, da știu locurile care sunt mai puțin poetice. Inițial nu am avut intenția de a scrie o poezie. Dar nici jurnal nu a ieșit, nici proză. Așa că mi-am asumat acest discurs aproape-poetizat, dar ușor fragil pe alocuri. Alberto, nu, nu sunt reguli de existență sau sfaturi. Eu de felul meu nu fac asta nici în real, cu atât mai puțin în poezie. Este doar o privire interioară și descrierea unui fenomen. Nu e resemnare. Ci detașare, luarea unei distanțe îndeajuns de bune ca să percepi invizibilele diferențe între tu și ceilalți-din-tine. Mulțumesc tuturor, Ela | |