| = ofer un zece | Cosmin Dragomir [28.Sep.07 13:21] |
| pentru persevereanta in penibilitate. de ce ne-am apuca cu sirg sa rescriem, cu aceleasi cuvinte din lexicul de baza, aceleasi poezii scrise acum o suta si ceva de ani? oare nu ne mai incap acei scriitori, de ii imitam cu abnegatie? | |
| = Cosmin, | Ovidiu Oana [28.Sep.07 14:45] |
| ce te-ai face fără noi, imitatorii trecutului? Mă tot străduiesc să așez și altfel cuvintele din lexicul de bază, fără să-i ignor sau copiez pe cei de acum o sută și ceva de ani, dar nu reușesc. Rămâne să mă mulțumesc deocamdată cu aprecierile tale asupra perseverenței. Dacă voi reuși să le combin până la urmă într-o formă care să nu spună nimic, vei afla cu siguranță când timpul îți va mai permite să-l risipești prin paginile mele. Te mai aștept. | |
| = "frunzele în ocru ponosite" | Doru Emanuel Iconar [29.Sep.07 16:02] |
| Intre atâtea versuri abstracte, clopoțeii cuvintelor dvs. sună plăcut urechilor mele de pici. Plutește în aer o toamnă senină, plăcută, chiar dacă uneori „vremea asta brusc răcită” îmbrăcată „în ocru ponosit” frunzele teilor, iar: "În aer sună triste alăute, cri-cri-uri scârțâite la-ntâmplare, vreo câțiva greieri, cântă fiecare, prohodul lui și-al frunzelor căzute.” Exceptand strofa a treia, dar poate mi se pare, poemul curge simplu, placut. Cu respect Doru Emanuel | |
| = "frunzele în ocru ponosite" | Doru Emanuel Iconar [29.Sep.07 10:15] |
| Intre atâtea versuri abstracte, clopoțeii cuvintelor dvs. sună plăcut urechilor mele de pici. Plutește în aer o toamnă senină, plăcută, chiar dacă uneori „vremea asta brusc răcită” îmbrăcată „în ocru ponosit” frunzele teilor, iar: „În aer sună triste alăute, cri-cri-uri scârțâite la-ntâmplare, vreo câțiva greieri, cântă fiecare, prohodul lui și-al frunzelor căzute.” Exceptand strofa a treia, dar poate mi se pare, poemul curge simplu, ușor, natural. Cu respect Doru Emanuel | |
| = Emanuel, | Ovidiu Oana [29.Sep.07 10:31] |
| acea strofă, vrea să sugereze prin ritmul ei trecerea spre vărsta a treia a vieții, acolo unde tempourile nu mai sunt așa alerte. N-o spun ca scuză, ci doar ca intenție, iacă-tă, reușită. | |