| = respirația luminii | Ela Victoria Luca [08.Sep.07 14:53] |
| între imposibila alungare a morții de către un "portar", indiferent cine îl întrupează, și respirația amplă a luminii (aici, solare, deși este cea a Spiritului sau a Sacrului, sau cel puțin așa am perceput eu), ființa poetică și poetizabilă nu poate decât să iasă din metafore și stilistică pentru a metamorfoza o realitate oricum greu metamorfozabilă. Și totuși, a te scrie pe tine cu artă e una din luminile ce ne este date, prin cuvântare și tăcerea dintre / din cuvinte. Pagină frumoasă azi, aici. Ela | |
| = părere | nica mădălina [08.Sep.07 17:55] |
| mă și gândeam când vor da buzna culorile cestea de toamnă. e un static în ultima parte a textului din care aproape că se pot crea certitudini. | |
| = doctori în portocaliu | Tamara Zub [08.Sep.07 18:14] |
| Poem de toată frumusețea, în plus, scrisul fără cusur. M-au adus apropae de lacrimi versurile: îmi vine rândul o dată pe anotimp. trag tot soarele în plămânul stâng. respir tot ruginiul roșul galbenul portocaliul respir pământul în care ești tu. Și o metafora fenomenală: doctorii ca niște pere zemoase. Felicitări! | |
| = imagine bună | tudor gorun [08.Sep.07 21:58] |
| foarte frumos "doctorii sunt zemoși ca niște pere" "îmi vine rândul o dată pe anotimp" imaginea creată e foarte clară si frumoasă | |
| = azi | ioana negoescu [11.Sep.07 18:17] |
| Ela, Mădălina, Tamara, Tudor, am încercat să vă răspund ieri mai pe larg, dar din păcate răspunsul meu s-a pierdut pe undeva. azi vă mulțumesc mult pentru citire și comentarii. | |
| = si noi stim | Anni- Lorei Mainka [16.Sep.07 19:56] |
| ca ti-e scrisul lin, durerea ca un guler de blana printre goblenuri alese......sper sa nu ma ratacesc mult prin agonia pina te regasesc, superbe texte, pe curind | |
| = i. | ioana negoescu [18.Sep.07 17:47] |
| Anni, ești aici și asta mă bucură mult. mulțumesc. | |