| + funeralii autumnale | Dana Banu [06.Sep.07 12:42] |
| gri spre negru peisaj desenezi tu în poezeaua aceasta mai ales prin finalul ce pare a scârțai oarecum din încheieturile cam șubrede(vreau să spun că finalul nu mi-a plăcut, nu mi-a plăcut defel)) dincolo de asta...ai voce de greier simpatic aici, nu dai cu patimă înspre cititor, nu îl extermini total, încerci pe îndelete să îi induci o stare bacovian provincială, nu te lasă însă cele câteva imagini de catifea veche să o dai în bară total, greu cu toamna, vecine, nostalghia e prezentă, e vie, cum bine văd în primele versuri, ai morgă, ai copaci care pătrund bine prin geamuri, ploi, frunze moarte, focuri și cărămizi, te afli cu arsenalul de toamnă întreg și bine expus la vedere pun o stea de încurajare aici, nu de alta dar prea faci gălăgie rupestră(fain titlu) salutăm o voce, merită, părerea mea, | |
| = re : Dana Banu | Cornel Ștefan Ghica [06.Sep.07 14:36] |
| surprize surprize (de trei ori surprize), vecina de trei ori placute, intr-o toamna care de-abia si-a pornit apocalipsa. nu ma asteptam sa-ncep acest anotimp cu o stea. (pot spune ca) e un moment deosebit pentru mine. iar finalu' (incercat minimalist) nu-l lua in seama. e doar un final (ne-placut). (il) aranjez (yo) intr-un fel pana la urma. multam fain, vecina. cu stima, Cornel Stefan Ghica | |
| = toamna...de toate culorile | Amalia Cretu [06.Sep.07 17:50] |
| "ultimul drum al culorilor" se descrie pe sine din ce in ce mai elegant, asociind tristeti si melancolii cu "flori triste" pe fondul unui "zgomot magnetic de frunze"; aprecieri deosebite pentru muzicalitatea versurilor, cadenta imaginilor simbol si prezenta metaforei; totul, "într-un refren de singurătăți și frunze moarte" peste vii; inspiratie, amalia | |
| = cornel | cezara răducu [06.Sep.07 18:05] |
| o elegie ca o...rugă topită în toate culorile ce-și adună ultimii pași. superb.cu sinceritate, | |
| = re : Amalia Cretu | Cornel Ștefan Ghica [06.Sep.07 18:12] |
| de multe ori, resimt toamna petrecandu-se intr-o galagie, asemeni unei muzicalitati oscilante, inexplicabil de ciudata si trista. nu stiu cata vreme se pretrece intr-o apocalipsa (sau cat anotimp cuprinde ea in propria dezintegrare de substante) dar in tot acest timp, nascand noi trairi, ma simt tot mai legat de pamantul care absoarbe nuantele. e un sentiment "de toate culorile". multumesc pentru trecere si pentru citire, doamna cu respect, Cornel Stefan Ghica | |
| = re : Cezara Raducu | Cornel Ștefan Ghica [06.Sep.07 18:18] |
| da, sunt culori topindu-se (impreuna). e un anotimp al frunzelor moarte / cu capetele sparte de galagii rupestre. multam de trecere si de citire cu stima, Cornel Stefan Ghica | |