Comentariile membrilor:

=  monitorizari	felix nicolau [25.Aug.07 19:15]
ceva si tanar si experimentat
=  mie	laurentiu enache [25.Aug.07 22:22]
nu`mi plac persoanele care ascund cat pot de mult sub formulari pompoase si imposibile unele lucruri despre care stiu ca sunt simple si asa ar trebui sa ramana ! o vorba batraneasca o spune altfel, mult mai urat, eu o numesc poezie de suprafata
=  oriana	George Asztalos [26.Aug.07 19:26]
Laureatul de enache voia sa spuna ca nu-i plac textele, nu persoanele...:)Si ca e poezie ce-i place lui nu altceva.Ei bine, altceva-ul de fata are poezia lui, ideatic post-moderna si formal modernista, ca pe vremea copilariei pixelilor...:)Translatia interstitiala cam deruteaza, ar trebui tratata mai intelegator, doar cititorii nostri sunt la fel de inteligenti ca noi, nu? Un text caldutz, intr-un context matematic-glacial al semnificantului provocator... Mai citim, poate ne dezghetzam definitiv...:)
=  wtf	Anna Nas [28.Aug.07 22:02]
taietura a versului f negandita - tu iti dai seama ca daca imi dai un text de genu asta fara spatiu intre randuri o sa ma obosesti. e nevoie sa punctezi pauzele logice. in plus, esti ambigua si sofisticata in mod inutil si daca scopul tau e ca un anume mesaj (care o fi si ala) sa ajunga la cititor - nu vii cu versuri gen : un șir matematic aproape de limită converge încet până la frontiera fierbinte îi probez vecinătățile o simt aproape dogorește prevenitor wtf is that. probezi vecinatatile? cum adica? dogoreste prevenitor? cum sa dogoreasca prevenitor un sir matematic? sau ORICE altceva? sau o kestie si mai naspa aerul interstițial se încălzește treptat brusc frige daca se incalzeste treptat cum sa friga brusc? si oricum aerul interstitial n-are ce cauta intr-o poezie despre o zi seaca. p.s. pixeli glaciali?
=  anna nas	Luminita Suse [29.Aug.07 16:09]
Draga Anna Nas Taietura arbitrară a versului este ceea ce se practică aici în poezia canadiană modernă. "Glacial" - îl găsești explicat în DEX. Frontiera fierbinte este limita, pozițiile buzelor în translație este șirul matematic. Cu puțină imaginație ai fi înțeles. Dar nu imaginația îți lisește ci altceva. Nu ai venit să comentezi din proprie inițiativă. Spune-i doar atât: "Nice try! Să auzim de bine!" /O\
=  cheers	Anna Nas [29.Aug.07 21:39]
poezia se scrie cand ai ceva de spus. cand nu-ti da pace. cand simti ca ai un mesaj si scopul tau e sa-l inteleaga altii (nu sa si-l imagineze, which is total bullshit). fitele, in skimb, sunt altceva. fitele poetice sunt exact quoturile pe care ti le-am dat. deci inca o data, eu nu tre sa-mi IMAGINEZ ce zici tu, pt ca datoria ta, din respect pt cititor, e sa-ti faci mesajul clar si direct/ sa tai tot ce e in plus/ sa ii dai o forma poeziei. asta daca e poezie si daca are mesaj. nice try oricum & sa ne auzim de bine
=  off topic anna whatever	Anca Anghel Novac [30.Aug.07 05:36]
anna whatever, trebuie sa te contrazic poezia nu se da "mura in gura" deci nu trebuie sa o primesti gata "ambalata" ca si cum ai sta sa o primesti intr-un fotoliu fara sa faci nici un efort poezia e o punte ea lanseaza cititorul in propriul sau imaginar daca insa cititorul este incetosat sau nu se lasa impresionat, c'est ca data viitoare nu mai citeste interstitiul acestui poem mi-a creat o senzatie de gol imi pare un poem in cadere libera glacial daca vrei perpendicular ca teorema celor 3 (perpendiculare of course) un poem incifrat in tristete pe bune...
=  pa	Anna Nas [30.Aug.07 08:01]
bai desteptelor, daca am chef de chestii incifrate rezolv un puzzle, fac integrame, sudoku, whatever - da' nu citesc poezie. poezie = comunicare, comunicare = claritate, nu mai veniti cu prostii gen vai cat de complicata tre sa fie poezia vai ca noi tre sa o descifram vai cat de destepti si profunzi ne vom simti dupa. bullshit. dar ca sa revin, poezia asta e de cacao din urmatoarele motive: 1. nu-mi comunica nimic/ ca cititor. 2. e greoaie/ se vede ca imaginile sunt fortate si nenaturale 3. nu are un mesaj clar, respectiv nu are nimic de spus. cheers
=  anna whatever	Anca Anghel Novac [30.Aug.07 13:59]
Ahhh, bun asha. Sunt de aceeasi parere. Incifrarile le rezolvi cu “rebusache”. Cat priveste “comunicarile” iti recomand presa de buna calitate si nu poezia. Dar atentie, nici acolo mesajul nu e dat mura in gura, deci ai nevoie oricum de imaginar. Conclusion: De ce a fost nevoie de marlanie ca sa iti exprimi o parere ? Nasol si super trist.
=  revin	Luminita Suse [30.Aug.07 16:49]
Unora le place să aibă ultimul cuvânt, de aceea nu am mai răspuns. Dar pentru că discuția a continuat fără mine, atingând puncte interesante, nu mă pot abține. Aud aici unde sunt că nu se mai scrie poezie cu mesaj. Se scrie poezie de (ne)stare. Zâmbesc. Orice cuvânt, silabă, literă, semn, poartă informație. Chiar și din lipsa lor se poate extrage mesaj. BTW pentru mesaj explicit, citește ultimele două versuri ale poeziei mele. Anna Nas ar trebui să citească mai mult înainte de a face comentarii și scrie. Da, i-am citit textele. Îi recomand acest UBU site unde Silliman a postat un poem interogativ lung cât o carte www.ubu.com/ubu/silliman_sunset.html încât numai din răspunsuri s-ar putea scrie mii de poezii. Tot pe acest site, se pot găsi idei despre fracturarea versurilor și dispunerea lor pe pagină. Favorita mea este Vexed by Jessica Grim. Sunt multe idei interesante acolo Ana Nas, citește și discutăm dacă dorești.
=  .	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
parca-l citest pe titarenco zau
=  luminita	alex robu [31.Aug.07 19:05]
uite, hai s-o spunem altfel. ceea ce incearca sa spuna corina e ca poezia a incetat sa m fie autotelica. ceea ce incercau sa teoretizeze romanticii era o poezie care trebuie savurata doar pt ceea ce este ea. nu pt ceva exterior, cum ar fi 'mesajul' de care vb anna. poezia cu 'mesaj', poezia axata pe comunicare e m aproape de retorica, in sensul asta, decat de ceea ce se considera pana acum poezie. o retorica ce incearca sa convinga, sa trezeasca o reactie, ceva axat direct pe receptor, nu pe emitator. s-a scris mii de ani poezie despre ce simte subiectul poetic - si, astfel, el si-a taiat singurul canal pe care il avea pt receptor, claritatea comunicarii, faptul de a-i spune celuilalt ceva ce chiar sa conteze pt el, nu doar pt tine. asta e, la urma urmei, si ceea ce spune derrida despre poetic - o poezie buna e ceva ce vine pt tine de la celalalt, dar pe care simti necesitatea s-o treci prin tine, s-o asimilezi, s-o faci proprie. pt ca este, deja, intr-un anumit sens proprie tie - odata ce ti se adreseaza direct, si toate tehnicile sunt m curand strategii de transmitere a mesajului decat mijloace de a 'orna' txt. si cand mesajul e transmis clar, el poate fi deja interpretat. interpretarea despre care s-a pornit sa se vb aici eu o vad ca pe ceva posterior intelegerii, ca pe o explicitare a ceea ce a fost deja inteles, nu ca pe un mijloc de a intelege poezia. o poezie care are nevoie de efort pt a fi inteleasa / simtita e o poezie ratata. efortul interpretativ vine m tarziu - deja cand incerci sa integrezi ceea ce ai inteles din poezie in viziunea ta asupra lumii sau alte prostii de genul asta. o poezie care nu te loveste direct peste fata in momentul in care o citesti nu-si m face efectul. sigur, poti face apel la celan si la teoriile lui despre implicarea in egala masura a lectorului si a autorului in transmiterea mesajului - dar asta e doar una dintre teoriile de lucru. tot asa cum o teorie este si ceea despre ce vb corina. dar teoriile se schimba si se actualizeaza pe parcursul trecerii timpului. si daca celan era ok pt anii '50, acum trece in prim plan altceva. si e m asemanator cu ceea despre ce vb corina. a, si un mic detaliu tehnic. corina se revolta contra taieturii versurilor in txt tau tocmai pt ca nu e arbitrara (cum zici ca ar fi la moda in canada). versul se termina exact acolo unde se termina si sintagma logica, in cazul tau. singurul enjambament din txt e 'două acolade în translație converg încet până la frontiera fierbinte' - in rest, n-am remarcat niciun enjambament. uite, faza cu enjambamentele si cu taietura arbitrara a versului e tocmai pt prinderea cititorului - nu duci ideea pana la capat, o termini abia in urm vers. si cititorul simte nevoia sa-l citeasca si pe ala. berryman e atat de expert in toata povestea asta incat face poeme intregi axate pe enjambamente - le citesti pana la capat doar pt ca versurile sunt f bine taiate. de fapt exagerez, nu doar pt asta:) dar se pricepe extrem de bine la 'taietura arbitrara a versului'. si poetul roman care o face cel m bine e mircea ivanescu - cred ca m.i. ar trebui recitit, pt ca volumele lui sunt un adevarat manual de tehnica poetica, din care putem invata cu totii extrem de multe. si, in final, despre silliman. l-am citit ceva m demult, cum am citit destul de multe chestii de pe ubu. mie personal imi place, pt ca vine f mult din wittgenstein, dar language poetry, luata ca ansamblu, este autotelica, asa cum spuneam la inceput. daca exagerez un pic, este un fel de romantism dus la extrem, in care conteaza aproape numai forma si ideea, nu si ceea ce transmite. si o sa i-l dau si annei sa-l citeasca si, poate, o sa discutam in 3 despre ce e ok la silliman si ce nu:)
=  părere	Manolescu Gorun [01.Sep.07 06:34]
Deși comentariul care urmează nu se referă stric la textul de față, el îl include, fiind o scurtă și, poate, nu suficient de argumentată părere despre ceea ce scrie Luminița Suse. 1. Nu am pretenția că scriu poezie. Dar sunt un „consumator” de..; cândva, pe timpuri, când am publicat prin Luceafărul, chiar credeam că pot scrie texte poetice. Acum, între două – să le zicem „eseuri” – mai „produc” și eu în joacă câte ceva de acest gen. Eu însumi privesc cu circumspecție încercările mele. Iar eseurile le scriu, în primul rând, pentru a mă lămuri (dacă o să reușesc în timpul care îmi mai stă în față, dar merită să încerc) ce se întâmplă cu mine și cu noi toți acum când toate au devenit impredictibile, iar orice previziune pe termen lung sau mediu s-a cam dus. Cel mult mai știm, cu aproximație relativ bună, ce se va întâmpla în zilele următoare (asta în măsura în care nu apare, cumva, un eveniment „catastrofă” gen R. Thom). 2. Pentru a înțelege ce va urma, vă rog să suportați câteva date despre subsemnatul. 3. Cu mult timp în urmă, am fost (și am rămas) furat de matematica, îi zic eu ”pură” și de fizică. Pentru fizică, am avut o anumită intuiție specifică prin care aș fi putut să mă realizez. Nu am făcut-o (dar am căutat, tot timpul, să nu mă despart complet de ea, ca și de matematică dealtfel). M-am lăsat furat de IT (și aici, volens, nolens, a trebuit să-mi bag nasul adânc în logică, fundamentele matematicii și lingvistică matematică). Și nu-mi pare rău. Se pare că și pentru asta, am avut ceva înclinații. Pentru că, tot pe timpuri, stăteam nopțile la „porți închise” pe Felix-uri (programând, mai întâi în limbaj de asamblare apoi în altele) și se crea un fel de „telepatie” între mine și calculator: „știam” în ce punct se va opri un program din cauza unei erori, când îl testam. Dădeam „dump” de memorie și primeam confirmarea. Mi-a fost astfel ușor să trec, ulterior, prin „mini” ca să ajung, în final, la Pc-uri și rețele. De asemenea, mi-a fost ușor să trec de la Fortran, la Cobol, Pascal, C, baze de date... și câte și mai câte, inclusiv IA. Și asta pt. că, întotdeauna, am „simțit” hard-ul, știind ce se întâmplă la nivelul său când se tot adaugă deasupra treburi din ce în ce mai sofisticate. 4. Sunt convins că explicația pe care o tot caut în „eseurile” mele, nu poate fi găsită decât la intersecția matematicii cu fizica și IT&C (mai ales odată cu explozia "comunicațiilor" și, în primul rând, prin intermediul internetului) + o anumită „filosofie” și, în final, topite toate în „sacralitate” care nu ține de o religie sau alta și care poate fi sugerată prin „artă” și în ultimă instanță, prin „poezie”, în sensul cel mai general posibil. Și, în nici un caz prin ceea ce se numește, acum, „postmodernism” (un „modernism” ajuns la o limită a paroxismului și care se ciclează, pur și simplu într-un do-while fără ieșire al „nimicului”). Ci printr-o nouă abordare căreia-i zic „postmodernă” din lipsa altei denumiri mai potrivite. Optzecismul, domiismul, rupturismul, boierismul etc., etc., etc., dâmbovițene sunt boli ale copilăriei și furtuni într-un pahar cu apă. 5. Revenind la oile noastre. La o poezie „postmodernă” se poate ajunge pe căi multiple. Luminița Suse alege una bazată tocmai pe matematică, fizică, IT+C. Care mă interesează. 6. Agonia, Hermeneia și alte sit-uri asemănătoare, le tot frecventez pentru a încerca să găsesc promisiuni sau, dacă se poate, certitudini, din punctul meu de vedere, printre textele „poetice” ale celor ce scriu în limba română. (Ceea ce se publică pe hârtie, acum, din generația actuală, cu foarte rare excepții, consider că este nesemnificativ). Mărturisesc că, până în prezent, am câștigat un singur pariu făcut cu mine însumi și el se numește Dorin Cozan, căruia, în urmă cu doi ani, am fost prntre primii, dacă nu mă-nșel, care i-am acordat o „+”. Dorin Cozan care a ajuns la poezie plecând de la filosofie și religie. 7. Atât din textul de față, din lectura lectura unora dintre texte ce aparțin aceluiași autor, precum și din câte am citit despre activitatea sa literară, Suse chiar crede că scrie poezie valorificând matematica și informatica în acest domeniu . Mărturisind, la un moment dat, într-un com. pe alt sit: ". As adăuga doar atât: e vorba de un anumit nivel personal de sensibilizare, o lungime de unda la care ne putem acorda sau nu. Ceea ce pentru unii este matematica, pentru alții e doar aritmetica". Rezultând din contextul comentariului că valorificarea în textele sale, se referă la matematică și nu la aritmetică. Implicit aceiași impresie o are și despre IT+C și despre fizică. Afirm că ceea ce crede dânsa că ar fi "matematică" , nu chiar aritmetică ci una mai mult sau mai puțin elementară și modul în care e folosită în mod "poetic", e o iluzie. Voi exemplifica, e drept, insuficient, cu un citat chiar din textul de față care-i aparține. "buze subțiate două acolade în translație converg încet până la frontiera fierbinte îi probează vecinătățile e aproape" . Este vorba, aici, de ceea ce în matematică, se numește convergență a seriilor de funcții cu termeni constanți f0(x), f1(x)….fn(x) către o "limită" atunci când n -> infinit . Care, dacă nu mă înșel, se învață prin liceu. Combinată cu o treabă puțin mai complicată din matematică și anume termenul de "vecinătate" din topologie (ca să nu mai vorbesc de faptul că termenul de "limită" se poate aplica numai - și asta cu bunăvoința unei "licențe poetice" - doar la mulțimile "închise" din zisa topologie, ceea ce ar diminua însă sugestia poeziei care, zic eu, ar fi bine să se refere la mulțimi "deschise"). Ambele (limita și vecinătatea), la o cercetare atentă a textului, nu au nici un fel de relevanță poetică în cadrul contextului acestui text. Fragmentul citat putând lipsi (cu desăvârșire) fără ca textul să sufere. Dimpotrivă. Așa se întâmplă cu multe alte referințe "matematice" din textele autoarei, ca și cu cele referitore la fizica (cuantică) și IT&C. Ar fi o pierdere de timp atât pentru cititor cât și pentru subsemnatul să dau exemple în continuare, deși ele abundă în textele Luminiței Suse. Aș putea fi acuzat de generalizări pripite, pornind de la un singur exemplu. Îmi asum riscul și trag concluzia: de ce să spunem lucrurile simplu dar extrem de sugestiv din punct de vedere poetic (fără a deveni "simpliști") când se poate pretențios și complicat. Lucru remarca și într-un comentariu anterior. 8. Mai adaug: faptul că Luminița Suse este inclusă în tot soiul de comitete și comiții, redacții de reviste (mai ales din Canada și de limbă română), că este editor pe unele sit-uri literare sau că a scos niște cărți la o editură nesemnificativă (putea fi și semnificativă) din România, devenind un fel de vedetișoară pe internet, mă lasă rece. Eu vreau POEZIE care e "sublimă dar (nu) îi lipsește (chiar) cu desăvârșire" poetesei. Iar pretenția autoarei că "așa se scrie poezie în Canada" - făcută, într-adevăr, în alt context decât cel pe care l-am analizat (ca și când Canada ar fi buricul Cosmic, ba chiar național, al poeziei), nici măcar nu mă intrigă având în vedere ifosele autoarei.
=  Revenire	Manolescu Gorun [10.Dec.18 14:27]
Revin cu o analiză pe textul pus în discuție. Ca să nu se zică, cumva, că nu i-am acordat atenția cuvenită. "una din zilele acelea deprimante ilogice nimic nu se leagă orice aș face" Nimic conotativ, se întâmplă fiecăruia să avem astfel de zile. "sorb absentă yerba maté gesturi mecanice" Este normal ca într-o astfel de zi, eventual în loc de cafea, să bei yerba mate cu "efect stimulator asupra sistemului nervos central, a efectului diuretic și antireumatic" (amănunte la http://www.pravaliata.ro/yerba-mate.htm). Cu speranța că autoarea are nevoie numai de "stimularea sistemului nervos central" și nu de alte alea. " gesturi mecanice" Iar nimic nou pe frontul de vest. Până să-și facă efectul băutul licorii, se fac "gesturi mecanice" și ele dictate de starea de semisomnolență a eu-lui liric. "ochii lipiți de ecran nici o veste nimic nou pe frontul albastru o armată de pixeli glaciali" Păi, bine înțeles, până nu te trezești, chiar și cea mai trăsnet sintagmă "pe frontul albastru" al calculatorului (de remarcat aici subtilitatea de a compara "frontul albastru (cu o) armată de pixeli glaciali" cu termenul lipsă, i.e. calculatorul - putea să fi și TV-ul, dar de, mulți dintre noi, inclusiv autoarea, suntem dependenți de calculator și ne repezim la el imediat după ce ne-am sculat din somn. Prin urmare, o metaforă (nerevelatoare în termenii lui Blaga, cum este, de exemplu și "ochi de cicoare"). Am uitat altă metaforă "frontul" comparat, prin lipsă cu…vă las singuri să vă gândiți la conotațiile polisemantice și polifonice. " aproape de inconștiență această stare" Bine înțeles, autoarea nu s-a trezit încă până ce yerba mate nu-și face efectul. "prezentul doare prin absență" Remarcabilă personificarea! Iar el (prezentul), evident poate "durea și prin absență" atâta timp cât suntem între vis și trezire și ne dăm seama că ceea ce visăm cu ochii deschi (sau întredeschiși) este doar o iluzie - deci o absență. "buze subțiate două acolade în translație converg încet până la frontiera fierbinte îi probează vecinătățile e aproape" Începe să "lucreze" miriabil eu-l poetic, într-un mod care l-am arătat în com-ul anterior, recurgând la matematică și nu la aritmetică; lucru care, fără nici o pagubă (dimpotrivă) ar fi putut să lipsească, cum am mai spus și cum mai remarca și altcineva. "aerul interstițial dogorește frige smucesc cana aduc genunchii la bărbie trag rochia zilei până la glezne pe ecran doar timpul se schimbă perceptibil" Haida, efectul ceaiului de yerba mate, se simte brusc. Autoarea s-a trezit de-a binelea. Somnolența face loc realității crude. Sângele s-a pus cu atâta forță în mișcare, mai ales în "sistemul nervos central" de unde se trag toate (și bune și rele) încât "aerul interstițial" (că d-aia e fluid, să umple orice interstițiu, oricât de nesemnificativ ar si) îi dă o senzație de "dogoare" care mai și "frige" (de multe ori o astfel de senzație poate fi și falsă, indusă de febra neuronică rezultată din ingerarea băuturii miraculoase). Iar, datorită unei febre cerebrale, bine înțeles că te-apucă frisoanele și chiar începi să tremuri ca și când te-ar pătrunde frigul și-ți vine (dacă ești de sex feminin) să-ți tragi ceva, o rochie (de exemplu), pe tine și să te acoperi până la glezne, să arunci dracului cana aia cu ceai care te-a adus în asemenea hal de surescitare și să-ți aduci genunchii la bărbie. Se remarcă, totuși "rochia zilei" care este, recunosc, o treabă poetică. În fine "pe ecran doar timpul se schimbă imperceptibil". Aici, senzația subtilă a timpului care începe să curgă imperceptibil privind la dinamica ascunsă a ecranului, este într-adevăr servită frumos….Dar, se zice că, Stalin se întâlnește pe lumea cealaltă cu țarul. Țarul: măi Stalin, ce se mai întâmplă prin Rusia aia mare. Tot așa de mare este? Stalin: da ! Și armata aia a Rusiei, tot atât de falnică este? Da ! Dar votca aia a noastă, tot 60 de grade are? Nu, acum are 65 ! Ascultă măi Stalin, a meritat să faceți revoluție doar pentru 5 grade?!
=  .	Luminita Suse [02.Sep.07 00:26]
Dragă Gorun,sunt surprinsă de cunoștințele tale în materie de topologie matematică, dar mai mult de timpul consumat să produci așa o demonstrație, ineficient de lungă, mai ales că ți-ai inclus cv-ul la ipoteze, pentru ce? Pentru a proba că fals implică orice. Partea tristă este că așa se alimentează mitul vedetismului fără voia celui vizat. De aceea te rog frumos să îți îndrepți tirul acerb către cei care o merită. Eu nu urmăresc să obțin faimă cu ceea ce scriu. Și dacă nu îți convine ce scriu, nu mai citi. Nu merit atâta atenție și înverșunare. Nu ți-am respirat aerul și nu ți-am luat mâncarea de la gură. Îmi pare rău că nu îmi vezi ochii și nu îmi asculți vocea spunând astea. Nu ai vedea nimic din ce pretinzi că știi despre mine. Atât am avut de spus. /O\
=  lui Alex Robu	Luminita Suse [02.Sep.07 00:28]
Alex Robu, sunt plăcut impresionată de ceea ce mi-ai scris și de ceea ce am citit pe pagina ta. Îmi dovedește că odată cu tine există speranță acolo unde eu am abandonat plecând. Mulțumesc. /O\
=  Luminita,	Manolescu Gorun [02.Sep.07 05:20]
Hai să ne detașăm amândoi. Și să ne privim din afară. Fiecare, când scrie ceva se crede… Dar, apoi, se mai și trezește. Dacă-ți închipui că am ceva personal cu tine, te înșeli. Am cu ce scrii. La rândul meu, numai de afirmare pe ogorul literaturii, ca "tânără" speranță, nu-mi arde. Așa că n-ai ce "pâine să-mi iei de la gură și nici aer". Faptul că te-am luat în serios și am "lucrat" pe textele tale cred că a dovedit (sau a încercat să dovedească) o oarece seriozitate argumentativă a analizei mele. Iar treaba aia cu văzutul ochilor tăi și auzitul glasului când îmi scrii, m-a înduioșat profund (iar am luat-o puțin pe alături; dar, observă te rog, că tot așa fac și când mă refer la mine). Și, încă ceva, sunt convins - vorbind acuma cât pot eu de serios - că scrii din pasiune și nu pentru obținerea faimei. De vină nu ești tu. De vină sunt cei ce te promovează dincolo de potențialitățile tale care le-ai demonstrat până acum (după părere mea). Îmi cer scuze dacă cumva, ca om și nu ca autoare, te-am jicnit cumva.
=  așa da!	Luminita Suse [02.Sep.07 17:05]
Mulțumesc Gorun pentru acest ultim comentariu al tău. De acord cu ultima afirmație. Îți doresc numai bine! /O\
=  Claudiu Tosa,	Luminita Suse [23.Sep.07 20:12]
Mii de oameni beau yerba mate zilnic. Nu mă poate convinge nimeni că nu pot să scriu ce gândesc când sorb ceaiul numai pentru că altcineva a mai scris despre asta. Mai ales că despre diverse ceaiuri am scris deja în primele mele volume.