| = ioana | emilian valeriu pal [24.Jul.07 18:08] |
| Cred sincer ca pasajul de mijloc sau strofa a doua sau cum vrei sa-i spui e cel mai bun poem. Mi l-am imaginat scris separat de restul si e o nunta ca in povesti. Triste sau sau vesele. | |
| = singuri | Zaharia Ramona [24.Jul.07 18:30] |
| "a mai crescut un zid (...)doctorii nu pot să-l vadă" "oamenii se împiedicau de mine și de singurătatea mea" "ei au acasă soții și copii. ei au cine să le plângă și să le râdă" Dincolo de zid începe lumea cu forfota ei haotică. Între zidurile inimii o așteptare în roche albă, de mireasă. Nimeni nu trece dincolo de pragul tăcerilor ... nu bănuiesc, nu au timp, nu au interes. Suntem singuri atât în micile dureri cât și în marile dureri. | |
| = nuntă cu ziduri | ioana negoescu [24.Jul.07 20:23] |
| Emil, tot ce spui tu e sfânt pentru mine...:) mulțumesc. Ramona, vorbim despre singurătate, vorbim fără să ne mai auzim. zidul crește în noi. noi creștem ziduri unii în alții...cam așa. mulțumesc de trecere. | |
| = autism | Teodorescu Cristina Oana Daciana [25.Jul.07 10:57] |
| Ioana, cateodata am impresia ca traim intr-o lume de autisti in care fiecare ar dori sa isi smulga durerea si sa o spuna lumii insa trupul este intr-un mod involuntar... static si neputincios. Asa ca te citesc pe tine si inteleg o lume-ntreaga. Te imbratisez incercand sa nu patez rochia alba Cristina | |
| = ca să nu înnebunim cu nebunia de-afară | ioana negoescu [25.Jul.07 23:10] |
| Cristina, bine ai venit în ospiciul meu interior...:) | |