| = . | Dan Cârlea [23.Jul.07 19:19] |
| primele doua strofe le consider foarte izbutite, chiar de volum, propun sa renunti complet la ultima strofa. Ingreuneaza poezia, se sfarseste prea filozofal, iar : "încearcă să găsească zonele nealterate din ce credeam că e marea dragoste" suna foarte rau. | |
| = :) | Costin Tanasescu [24.Jul.07 10:26] |
| cel mai mult mi-a plăcut "ne crește mâini și picioare". felicitări! | |
| = celelalte fleacuri | Tamara Zub [24.Jul.07 10:35] |
| Spectaculoasă lupta insectelor. Forța imaginarului menține interesul pentru acest text. Ne aduci într-un adăpost atomic și ne spui ce se poate întâmpla acolo. Extraordinar versul "liberi să omorâm ce vrem noi". Dar văd o anumită încrâncenare, eu aș prefera poeme mai relaxate din partea dumitale, o destindere a arcurilor din text, o aerisire a lui. De ce recurgi la tilul "Viața e în altă parte"? Da, e simpatică folosirea citatelor literare, dar sugerez "Ultima insectă eram eu", e o denumire mai originală. Poate greșesc, tama | |
| = ultima insectă eram eu | dan mihuț [24.Jul.07 11:08] |
| dane, vedem, strofa a 3a are probleme, ai dreptate. cât despre volum... să fim oameni serioși, nu?! costine, ești deștept rău, dar ce-ai vrut să spui, că dacă vrei să zici că e greșit acordul, apoi mai uită-te și tu prin notițele din școală. tamara, zici să scriu ceva soft sau underground, ai?! și, eventual, să dau titlu "insuportabila ușurătate a ființei". ar fi o treabă cu titlul tău, dar mi se pare că particularizează prea mult. mai vedem. mulțumesc pentru păreri! | |
| = Luptam in razboaiele din noi | razvan rachieriu [24.Jul.07 20:49] |
| Luptând cu ‘războaiele din noi’, săpăm tranșee în care ne aruncăm sclavii creați din necunoaștere și strivim ‘stolul de insecte arămii’ ce zboară prin atmosfera sufletului , hrănindu-se cu mizeriile și spaimele lăuntrice. Stăm în singurătate ca într-un ‘adăpost atomic’, în timp ce iubirea presară mine pe cealaltă parte a vieții. | |