| = okay, doar la text | Alberto M. Popesco [16.Jul.07 23:03] |
| deci, cum spuneam, vedem cum un tanar aflat in floarea varstei se jeluieste patetic. adica, prezinta viata sa zilnica, adica cum s-ar spune - cotidiana, plina de lipsuri si dorinte care mai de care normale si omenesti... metafora din final nu salveaza impresia de "slab" asa am inteles eu din text, sincer, e destul de anost, parerea mea. amical-amical-amical, | |
| = corect | Cosmin Dragomir [16.Jul.07 23:09] |
| nu spun ca nu este un poem slab. am avut destule indoieli singur sa il public, dar am facut-o, in sanu pot fi de acord cu o alta atitudine. plafonul simtamintelor unuii tinar este arhivat intr-o enumerare foarte simpla. nu o repet aici, am facut-o deseori la cenaclu. numai ca eu prefer deyvelirea trairii intr+un mod cit mai sacadat si onest, fara dantelarii si alte dubioase ascunderii in spatele unor metafore metaforinyate care incurca mult prea mult lectura. | |
| = băi | Bogdanovici Andreea [16.Jul.07 23:14] |
| mie îmi place textul tău. ești de o sinceritate "contagioasă", dar parcă tot mai bine te prinde stilul adoptat la ignate. nu că aici nu ai fi scris ok, dar mă rog, mi-s subiectivă, parcă te joci în textul acesta. forțezi intenționat în imaginile cotidiane apoi termini cu un vers în gen postmodernism "Cerul se închide iarăși ca un fermoar din plastic cu zimții mari" și limbajul folosit conturează idea aceasta a ta. îți cam place să forțezi nota să spunem așa... asta e caracteristica scriiturii tale: push up. :P. este o chestie observată în timp. | |
| = saracii oameni bogati | diana sima [16.Jul.07 23:47] |
| Eu una m-am intrebat intotdeauna de ce oare bogatia este data doar celor nefericiti. Textul este sincer, cu totii stim cine este si de ce este in stare domnul Cosmin Dragomir (literar si critic vorbind :-) de aceea aceasta mini-confesiune ar trebui privita fara prejudecati, cred eu. Adevarul este ca societatea actuala a creat un fals sistem de valori, sau poate nu fals, ci cu totul altfel decat a fost pana acum. Si poate ca prostitutia nu e cea mai veche dintre meserii... ci doar cea mai constant profitabila? Lara. | |
| = ce să-ți mai povestesc tinere domn !? | florin otrocol [16.Jul.07 23:49] |
| Dragă prietene, nu am mai intrat pe aici de lungă vreme. Abia o fac și mă lovesc de abrupta ta cădere (voită sau nu) într-o anarhie controlată, dar ridicolă. Constat (și îmi fac deja "mea culpa", dacă greșesc) că te-a ajuns blestemul lui Hugo (Mizerabilii). Crede-mă, și îți spun asta cu apreciere, că nimic nu merită să strici o muncă de o viață de 25 de ani. mai mult ca sigur că ai motive să reacționezi altfel (afirm asta cunoscându-te suficient de superficial), dar nu pari genul care să clacheze. Probabil că acest comentariu nu îmi face prea multă cinste, dar este în deplină concordanță cu defularea ta. Aștept vremuri mai senine și texte care te recomandă. Cu reverență, Florin O. | |
| = mister Dragomir | Cosmin Dragomir [16.Jul.07 23:53] |
| adica simplu Cosmin. andreea metafora, post, pre sau simultamodernista are un rol aparte in text(recunosc ca alberto are dreptate si textul e slabut, sincer), deci la ultimul vers am aplicat o teoretizare sau mai bien spus un sfat dat de un pot, intr+o carte. Diana, aprecierile tale nu fac decit sa ma magesc si sa imi suflu incontiunare in pene pentru a ma infoia. nici macar nu stiu daca e bine, desi am amavut,d in aceasta postura mult mai multe avantaje. si pina la urma care sunt avantajele. poate, intre timp nu ati aflat, eu acum lucrey la revista VIP. | |
| = florin | Cosmin Dragomir [16.Jul.07 23:57] |
| imi amintesc din romanul lui Huga acea prima pagina cu cele trei probleme ale secolului, si o alta pagina, cred ca 20 si ceva in care preotul vorbea de numarul usilor si ferestrelor caselor din frata. era o statistica, ingrijoratoare de altfel, cu oameni care isi faceau piine de doua ori pe an si o inmuiau 48 de ore dupa ce o sparsesera cu toporul inainte. si daca tot vorbim de statistici, imi mai amintesc una din dilema veche de acum citiva ani cu lesurile gasite in tamisa, incredibil, rideai si plingeai deopootriva. eu ma intreb acum, de ce sa nus criu despre cum clachey, chiar daca, am atita singe in mine incit sa nu o fac, oare tinerii de virsta mea nu simt la fel. ba da. chiar de multe ori. unii trec si la actiune, numai ca nu se desclata inainte sa se urce in pat, ca pavese, "cit de inutil gestul" | |
| = Revenire | Teodorescu Cristina Oana Daciana [17.Jul.07 00:05] |
| Draga Cosmine... revenire fara surle si trimbite, doar cuvinte insiruite intr-un poem care curge de la sine. Mi-a placut tocmai pentru ca e simplu, constructia sa este tocmai ceea ce se poate numi claritate. Cat despre mesajul transmis... ce sa-i faci? Cosmine... e vara! Cristina | |
| = te înțeleg ... | florin otrocol [17.Jul.07 00:13] |
| deprimarea este o soluție de compromis, o soluție pe care fiecare o alege funcție de veleitățile afectului. afectul tau este foarte generos, ai mult de oferit si de primit. nu încerc să fac o educație afectului tău, dar doresc să înțeleg sursa nemulțumirii tale. nu pot să cred că te poți contra pe tine într-atât încât să-ți refuzi rațiunea. este doar o percepție. este ultimul comentariu postat la acest text. îți doresc spor la ... regăsire. Reverență, Florin O. | |
| = nu o sa ma sinucid | Cosmin Dragomir [17.Jul.07 00:24] |
| insa gindul ma inghesie de multe ori, de prea multe ori incit sa il ignor. pur si simplu nu amcum | |
| = eu zic da | Anghel Pop [17.Jul.07 08:21] |
| Mie mi-a placut sinceritatea asta necontrafacută. Mărturisesc că aș citi pe nerăsuflate un astfel de roman, scris cu venă de la capăt la altul. Poate că până la urmă receptarea unui text ține de capacitatea autorului de a-l direcționa spre un public-țintă avizat și format pentru tipul său de scriitură. Aici, pe Agonia, unde publicul e heteroclit, e mai greu. So, pe când romanul, Cosmine? | |