| + echilibru mineral | Tamara Zub [16.Jul.07 11:40] |
| Cutremurătoare escaldare a stâncilor înfipte în vid. Furia și smerenia amestecate în materia poemului cu un început sacramental: - am sângele înspumat al unui animal în fața sacrificiului Tonalitate gravă, tragism asumat, cuvintele au tăria calcarului și sunt fixate cu eleganță în construct. Ajungi la o stare de grație prin poem sau descrii felul cum atingi "un echilibru mineral" (ce scânteietoare figură de stil), punându-ți în evidență atracția irezistibilă, purificatoare, spre "spații acvatice unde ne adăpostim când lumea își pierde conturul". Am îndoieli față de formula "femeia-viață", nu știu dacă e interesantă femeia ca simbol al vieții. Dar "las mâinile deoparte" și acord o stea, din sinceră admirație. | |
| = "densitatea spaimei ca o pâclă emoțiile în care te cufunzi" | Daniel Gherasim [16.Jul.07 12:08] |
| La prima vedere, un text superficial. La a doua citire, un text foarte frumos, bineinteles cu mici scapari pe care le voi semnala. Asta din punct de vedere subiectiv: "dragostea metalică", "femeia-viata" si "ochii tăi uitați pe nava singurătății mele". Astea-s reprosurile mele la textul tau. in rest, frumos si sugestiv. Totusi, trebuie citit de doua ori. Mai trec. Cu drag, DAniel. | |
| = femeia-viață, pt Tamara și Daniel | Ela Victoria Luca [16.Jul.07 12:41] |
| Tamara, femeia-viață nu e atât simbol, ci e fermitatea cu care nu te lași morții, umbrei, putreziciunii. Mai ales într-un peisaj cu obiecte-dragoste metalice. Marea știe cum se disting în noi nisipurile de viață-moarte. Mulțumesc pentru că a ajuns poezia aceasta la tine. Daniel: nu rupe de context. Recitește versurile, "nimic nu curge strident cum curge dragostea metalică pe coapsele mele de femeie-viață" - stridența e esențială în alăturarea care ție nu ți-a plăcut. Iar femeia-viață am spus un pic mai sus de ce am ales. În plus, vezi paralela femeia-viață - bărbatul-vid. La nava singurătății, la fel, depinde cum privești peisajul acesta. Da, e aparent superficial, te cuprinde însă în profunzimi dacă te lași să simți totul, tot ce e scris aici. Mulțumesc. Ela | |
| = ela, sa nu ma intelegi gresit | Daniel Gherasim [16.Jul.07 13:17] |
| Ela, eu ma refeream la constructiile in sine, nu si la context. In context sunt faine, insa mie nu mi-au placut "ca individ" sau nu stiu cum sa iti spun. Sper sa ma intelegi. DAniel. | |
| = firesc, Danielule | Ela Victoria Luca [16.Jul.07 13:57] |
| e foarte firesc să nu ne placă unele versuri sau sintagme etc. indiferent ce și pe cine citim. eu doar am vrut să te întorc în atmosfera poeziei acesteia. nici mie nu îmi plăcea dragostea metalică, nu înțelegeam femeia-viață și nu știam ce este nava singurătății acum 20-23 de ani. Ela | |
| = atunci e bine | Daniel Gherasim [16.Jul.07 14:02] |
| Inseamna ca sunt pe drumul cel bun. Apropo, imi place cum suna Danielule. scuze de revenire DAnielUL:)) | |
| = poema intre stinci | Anni- Lorei Mainka [17.Jul.07 20:57] |
| ...cu seve multicolore si vine din care curge parese singele ce se preface via cuvinte in stalactite de minerale....o tarie pe care o admir, un motiv ptr care rareori iti las semn, neavind cuvinte potrivite versului tau (ps.- unde ai ascultat poemele mele in ultima vreme, ciudata este trecerea mea oricum prin reviste de care eu nici nu stiu sau bloguri de care nu am auzit....tot un fel de despartire inceata, multam ptr intelegere fata de ne-tehnicitatea si incetineala mea) | |
| = incrustare | Maria Del [26.Jul.07 14:48] |
| Ela, poezia ta pledeaza pentru o reflectie citita undeva ca arta (poezia) nu trebuie pur si simplu mai intai sa placa, ci sa agate fie si cu o zbatere primitorul/cititorul ca pe un peste in plasa, sa se incrusteze ca o rana in piele, pentru ca apoi, incet, incet, odata primita, sa-si desfasoare "fata", efectul, sensul. (Eu adaug: cu conditia autenticitatii.) Si mie mi se pare ca aceasta se potriveste atat cu forma poeziei tale in general, cat si cu forma si continutul anume al acestei poezii. | |
| = Tamara, Maria | Ela Victoria Luca [30.Jul.07 15:00] |
| Tamara, frumos spui tu "sângele se preface în cuvinte"... și, din păcate sau din fericire, aș adăuga că și invers este posibil. Există o anume reversibilitate în aceste transformări. Depinde întotdeauna de spiritul ce transformă materia și de materia ce adăpostește spiritul. Mulțumesc. Maria, da, e o pledoarie a mea, printre alte cele. Oricât de frumos este un obiect (de viață sau de artă), dacă nu trezește în tine zbatere, puls, viu, nu e decât un decor inert și tern. Mulțumesc pentru că ai văzut autenticul. Ela | |