| = *** | adriana barceanu [12.Jul.07 20:52] |
| Acum îmi pot da seama de unde îți sorbi tremuratul. Textul e clar, evident și captivant. Și îmi place. Te citesc și las doar un semn de apreciere că nu mi-am pierdut timpul pe pagina ta. | |
| = adriana | emil pal [12.Jul.07 21:08] |
| Ce inseamna a pierde timpul pe pagina cuiva? | |
| = Emil | adriana barceanu [12.Jul.07 21:23] |
| Hai că -ți explic, că mă enervez. Am zis că nu mi-am pierdut timpul pe pagina ta. Că mi-a plăcut tecstul tău. Dar sunt multe altele care nu mi-au plăcut, pe alte pagini, dar pe care le-am citit și am avut senzația că am pierdut timpul aiurea. Acolo nu las comentarii. Cum nu las nici la textele foarte bune. Așa sunt eu și dacă mă justific înseamnă că te apreciez. Atitudinea gen interogatoriu nu mă atrage. Simțul critic mi l-am dezvoltat întâmplător. La revedere domnule Emil. | |
| = adriana | emil pal [12.Jul.07 21:35] |
| Pagina mea inseamna, cel putin acum, citeva texte. Eu te-am provocat. Nu ti-am cerut sa te justifici in niciun fel. Ca ma apreciezi, nu pot decit sa-ti multumesc. Aici nu mai e vorba de simt critic, e vorba de ceea ce iti place. Critici de valoare nu mai sunt, ca sa-ti dai seama de adevarata valoare a unor texte. Comentariile sunt ori rugaminti pe mess, ori pe baza de reciprocitate. Eu, personal, scriu din ce in ce mai prost, pt ca chiar nu mai conteaza cum scrii. Era o vreme in care se mai putea tine cont de pareri. Din pacate, aici e un fel de chat, nu stiu cum sa-l numesc, dar literatura nu prea. Asta e punctul meu de vedere. Nu am avut intentia sa te jignesc, doar ca in momentul in care am vazut comul tau, voiam sa ma refer la a pierde timpul intr-adevar la un autor care merita, Diferenta e clara pt mine: intre scriitor si autor. Cu apreciere, Emil | |
| = Emil, nu-i suparare | adriana barceanu [12.Jul.07 21:48] |
Scriitorii care merită îi am pe hârtie:) Aici sper că se nasc autori, altfel e doar pierdere de timp. Aveți dreptate în rest. Te voi citi în continuare cu respect. | |
| = .. | laurentiu enache [13.Jul.07 00:02] |
| da, imi amintesc si eu vremurile alea. dar nu cred ca scrii prost ba din contra. "cînd plouă atunci deschid ochii mă forțez să fie cît mai larg deschiși apa intră în ochi mă ustură sunt bucuros e ca și cum aș plînge lucrurile pe care nu am putut să le plîng." cred ca asta e un exemplu suficient. ce am de reprosat sunt repetitiile. abuzezi de cuvinte si incarci inutil niste stari redate foarte bine | |
| = poesis | diana sima [13.Jul.07 00:09] |
| Reusita aceasta tentativa de de-poetizare unor trairi cat se poate de personale. Prin fragmentare, autorul creaza senzatia ca povesteste episodic, in fapt inceputul si finalul se intalnesc aproape perfect, corpul textului nefiind decat acea plimbare necesara incarcarii "bateriei" spirituale. Nu stiu de ce, dar indraznesc sa va contrazic Domnule Pal, nu scrieti mai prost, ba dimpotriva. Eu as "scurta" episodul cu spalatul pe dinti, as corecta "peruita" cu "periuta", sau as scoate propozitia de tot. Lara | |
| = re | emil pal [13.Jul.07 06:50] |
| Ionut, multam de aprecieri. E adevarat, stiu ca sufoc textul, dar e la fel de adevarat ca nu prea mai conteaza pt mine cum scriu, ca sa merite efortul de e peria putin textul. Diana Sima, ai dreptate, acolo e un punct slab, ma voi gindi ce-o sa fac cu partea aia. Multumesc. | |
| = fiecare om își are omul | Tamara Zub [13.Jul.07 11:55] |
| Am găsit în acest text un poem autonom: "să am părul lung împletit rasta să te bălăcești în cadă în timp ce eu fac omletă apoi să te furișezi umedă să te lipești de spatele meu ca de o blană iar eu să mă mișc ca o țestoasă din galapagos greu dar sigur că voi trăi o sută de ani cu tine drept carapace" Am mai gustat narațiunea și în ansamblul ei, place, totul place, în afară de afirmația "nu mai sunt decât un teren arid de pe care au fugit toate viețuitoarele", sună clișeisitc. De ce nu riscați să postați capitolele aparte, ca cititorul să aibă răgazul de a citi mai atent? Cu stimă, tama | |
| = tamara | emil pal [13.Jul.07 12:14] |
| Acolo ai dreptate cu imaginea cliseistica, dar atita timp cit nu astept nimic de la acest text, pentru mine e ok. Important e ca mesajul sa ajunga la cine trebuie. Daca as face literatura as putea vorbi de clisee. Plus ca nu prea inteleg problema ta cu capitolele, adica la ce te referi pentru ca, din punctul meu de vedere, fiecare text e de sine statator. | |
| = mesajul să ajungă la cine trebuie dar cine trebuie | Tamara Zub [13.Jul.07 12:28] |
| Da, e de sine stătător, însă toate capitolele au un singur titlu, El moare, un titlu derutant, fiincă în unele paragrafe personajul mai și trăiește, chiar cu poftă. În fine, las titlul în pace și spun că cititorul ar recepta mai ușor textele tale, dacă ar fi în doze mai mici, așa îmi pare mie, poate greșesc. tama | |
| = tamara | emil pal [13.Jul.07 12:44] |
| Daca observi, exista un text "ea moare", cu acelasi subtitlu, iar incadrarea e proza. Cit despre a trai si moarte, pot sa discut o luna, dar de obicei las cititorul sa faca unele corelari. Din punctul meu de vedere, cred ca e o problema de perceptie care depinde de fiecare cititor. In doze mici pierde tot mesajul pe care am vrut sa-l transmit ca intreg. In fine, fiecare cu problemele lui. | |
| = soarele bate | Tamara Zub [10.Dec.18 14:27] |
| E timpul să recunoști că faci literatură. Te citesc cei care citesc literatură. Oamenii care nu văd luni de zile literatură în fața ochilor, nu mai ajung nici la textele lui Emil Pal. Ți-am spus frazele astea în cu totul alt registru decât în cel de mai sus. | |
| = literartura sau nu | emil pal [13.Jul.07 13:02] |
| Tamara, e discutabil pina si termenul de literatura. Eu nu fac literatura, din punctul meu de vedere. Cit despre registru, cind m-am referit la probleme, am specificat strict probleme de perceptie a unui text. Nu stiu ce registru ti s-a parut tie, eu nu am avut alte intentii. | |
| = li-te-ra-tu-ră | Tamara Zub [13.Jul.07 13:12] |
| Îți transformi viața în literatură, asta înseamnă că faci literatură. De felul meu nu sunt categorică, dar mărturisirea asta e în cu totul alt registru decât cel în care ți-am mai vorbit. | |
| = numa atita... | luana zosmer [13.Jul.07 15:37] |
| Cu viata tacerile devin din ce in ce mai lungi.Traim mai degraba din ele fiindca toate vorbele parca s-au spus si nu ne ramine decit sa ne invirtim parul pe degete aateptind sa ne creasca virsta si sa ne treaca odata cu ea toate vorbele.Toti avem buricul strimb dar cum nu ne uitam mereu la el numai uneori, cind ni se spune ca sintem buricul pamintului bagam de seama chestia asta cu mindrie, iaca buricul pamintului e strimb.Uneori sintem inalti alteori sintem scunzi dar mereu sintem undeva intre buricul pamintului si pletele care ne cresc albe ori albind ori pur si simplu. Scriere inteligenta si cu exact atitea vorbe cite trebuie spuse ca sa inteleg. | |
| = tamara, luana | emil pal [13.Jul.07 15:51] |
| Tamara, eu doar poetizez niste trairi, nimic in plus, nimic in minus. Luana, amara dreptate ai, buricul pamintului e ati de strimb incit mergem tiris. Multam de lectura. | |
| = de jos in sus... | luana zosmer [13.Jul.07 17:58] |
| mergem bine Emile, mergem bine, daca altora li se pare ca mergem tiris insemana ca se uita de tare, tare,tare jos,nu? | |
| = ma bucur ca ai scris aici | Stemira Zare [16.Jul.07 20:52] |
| Cred ca o sa urmaresc de acum tot ce scrii, emil, daca totul e asa de ... touching - din punctul meu de vedere. La urma urmei, cand citim ceva care ne atinge, nu mai conteaza cine si de ce l-a scris. iti multumesc, ma bucur ca am intrat pe site-ul asta. Si... imi pare rau ca nu iti propui sa "SCRII". Imi pare rau cand ma gandesc ce ar putea iesi. See u | |